sonetele germane

Pașcu Balaci

Sonetele germane














Bodensee l

Scăzută lacrimă-ntre munți e lacul
Konstanz și vara asta - ncinsă, cruntă,
Nămeții Alpilor cu foc înfruntă,
Și-n Rin puștanii sar de-a berbeleacul.

Pe mal, bătrânii nemți iși poartă veacul,
Serbând ,tăcuți, diamantina nuntă:
Hrănesc din palme lebedele mute,
Sfidând regește ,astăzi, Zodiacul.

Din iulie op´ș´trei nu a mai fost
Așa căldură-n landuri: patruzeci
De grade peste. Nici nu are rost

Să te acoperi cu nocturne teci,
Ci Bodensee să-ți fie adăpost:
Comoară - acum sunt apele lui reci !

1 Bodensee-denumirea germană a lacului Konstanz(n.a.)
5 august 2oo3, Konstanz


Șvabul din Palota

Privesc de pe balconul unei case
A unui șvab din Palota cea nouă
Ce stă pe Goethestrasse trei´ș´nouă
Lacul Konstanz, împovărat de vase.

Dincol´ de ape-n cețuri de mătase
Se-ascunde Șvițera, dormind sub rouă;
Mereu se-nalț´ baloane; parcă-s ouă,
De care vântul doar reclame coase.

Iar Johann, gazda, mari minuni mi-arată,
Oftând că-n România nu-i la fel…
”Va fi și-acas´ la noi,dar nu de-ndată”,

Il mai încurajez și eu, nițel.
”Dar viața noastră trece înșelată
Și n-apucăm să mai trăim!”, mai zise el.

5 august 2oo3, Konstanz

Deutsche Canaan

Atâția brazi m-au adumbrit pe stradă,
Încât nu mă mai miră vechiul cânt
”O,Tannenbaum,o,Tannenbaum! ” nicicând:
Vii sfeșnice au șvabii la zăpadă

Și fumului întind a frunzei nadă.
Candele cu tămâie, izul sfânt
Intind de la Konstanz peste pământ:
Păcatu-n mine – ncepe lin să scadă.

Germania, tărâmul aspru, verde
Din Bodensee și până-n Helgoland 2,
Războiul de acum nu-l va mai pierde;

Puteri adună landul lângă land
Și ”ausländer”-ii-nvață să dezmierde
Noul Canaan zicându-i ”Gottesland”.
2 Helgoland- mica insulă din Marea Nordului unde a fost compus imnul național al Germaniei (n.a.)
5 august 2oo3, Konstanz



” Imperia”

”Imperia”, statuia rotitoare,
Exact de zece metri înălțime
M-atrage către lac dintr-o mulțime:
Modernul Kolos din Rhodos e oare

Să stea de strajă la șvăbești hotare ?
In palma stângă, ea un Papă ține
Cu-a lui tiară fiartă în rugine:
Un semn că-n Konstanz pontif neamț votară.

In mâna dreaptă, -n pielea goală-un Rege:
Chip al puterii pământești. Îngustă.
Moartea la Curte ori Conclav, n-alege

Și chiar din tinerii necopți mai gustă…
Sacra orândă , omeneasca lege,
Le tot învârte statua robustă.

6 august 2oo3, lacul Konstanz

Sfânta prostituată

Chiar la intrarea-n port la Konstanz iese
În fața ta - prostituata sfântă,
Statuie de beton . Spre cer se-avântă,
Cu borangic pe colosale fese.

Ea zi și noapte cu privirea țese,
Sub soarele de august se-nfierbântă,
Se uită la matrozii care cântă
Și se ițesc prin funiile dese.

Kaiser ales-a un Conciliu care,
La rându-i, a numit un papă șvab
Și pentru această unică-ntâmplare

Se-nvârte lunga statuă, suav:
Așa pe vremuri, o închisă mare
Deschise Romei alt aeropag.

La statuia ”Imperia”, Konstanz, 6 august 2oo3


Pește aerian


La sânul plin, văd trei țări laolaltă:
Marea Germanie, bogatul Șvaiț 3,
Austria, sfințind cu-al lor opaiț
Tot lacul ce-i Nemțimii – aleasă haltă.

Incerc, timid, a scrisului unealtă:
Să șlefuiesc un vis avut la Mainz,
Dar soarele îmi face pielea baiț
Și mă azvârl degrabă - n recea baltă.

De sus îmi face umbră - un ”Zeppelin”:
Aici el s-a născut, pe-aici plutește,
Pe cât de uriaș, pe-atât de lin,

Incât l-asemui cu un biblic pește:
Având stomacul alb ,de oameni plin,
Iar seara, ca pe icre-i părăsește.
3 Șvaiț- de la germanul ”Sweiss”- Elveția(n.a.)
6 august 2oo3, lacul Konstanz

Apus de soare la Mainau

Apus de soare- Sonnenuntergang,
Pe insula Mainau, cea cu flori multe,
Doar fluturii, ei, pot,să le asculte
Care-i mai dulce ori mai mare-n rang.

Aici a fost al Frumuseții bing- bang,
Popoarelor germanice ce-n culte
S-au regăsit sub căști și catapulte
Și -n liniștea cea mare de sub ștreang.

Vechi case de pescar văzui în seară
Cu țigle-n solzi de pește, o dovadă
Despre autoritatea seculară ,

Când dimineața urcă-se pe navă
Doar Simon-Petru,cel de-odinioară,
S-arunce mreaja iar spre a Lui slavă !

Insula Mainau, 5 august 2oo3


Seegfrörne

Întâmplă-se că, la un veac, tot lacul
Konstanz să-nghețe bocnă între State
Și strat nemaivăzut, parcă de lapte,
Peste cafeaua albastră e caimacul,

De parcă-n paradis a săltat dracul.
Păcatul capital, din cele șapte
Izbit-a, pentru nu știu care fapte
Și dat - a peste cap tot Zodiacul.

”Așa a fost,îmi spune-un ins cărunt
Prin nouăsuteșasezecișitrei,
Dar nemții și vecinii, care sunt,

”Seegfrörne”-au botezat acest polei
Și-au mers pe baltă ca și pe pământ,
Să-și dea, în larg, binețele, tustrei”.

Lacul Konstanz,5 august 2oo3


La rugăciune

Aici Hristos are podoabe multe:
Cresus catholic , încărcat cu daruri;
Are audiență pentru-amaruri
Și trei minute ca să mă asculte ?

Vai, câte libertăți, atâtea culte !
Cămașa Lui e-n cazinou,la zaruri.
Cine-i mai drept ? Cel ce adună aur,
Să cumpere indulgența - punte ?

Ingenunchiind, ca să șoptesc o rugă,
Un bec se-aprinse sec și orbitor
Și crezul meu nu se mai nici îndrugă,

Iar sfinții parcă m-anchetează-n cor.
Stând în genunchi, mă simt precum o slugă:
Unul din cei ce nimeni nu-i mai vor.

6 august 2oo3, Konstanz

Îngerul din Reichenau

Un înger - om, umblând printr-o grădină
A insulei ce-i zice ”Reichenau”
M-a salutat pe mine-n pripă sau
Asta-i metania benedictină ?

De sloi și foc azi inima mi-e plină:
Lui Hrist doresc îndat´ să mă predau
Ca Pavel pe - al Damascului cocleau,
Până credința șterge-m-ar de vină.

Văd cum, cu cheia, el deschise poarta,
Privindu-mă cu milă,îndelung:
”Prin Șvabia te-aduse astăzi soarta ?”

Apoi intră în ”kloster” 4 murmurând.
Pe- afară , tot încerc să dau de boarta,
Pomului vieții ,´n rai ca să pătrund.

4 Kloster- castel (germ.)(n.a.)

Insula Reichenau,9 august 2oo3


Primul papă german

Episcopi, prinți, cu spatele spre Rin,
Tăiați în piatră, Konstanz-ul veghează.
Fost-au demult și sunt și azi de pază
Ecclesiei cu Spiritul divin:

De credincioși , tot pântecul i-e plin !
Mesajul evanghelic , scumpa rază
M-a fulgerat.De nimeni nu mi-e groază
Și nu mă mai rănește vreun venin!

In urbea șvabă, -un cardinal, pe nume,
Otto von Collona, ales fu Papă.
Intâiași dată ,apostol dintre brume

Se înălță de pe –a Constanței apă:
Martin al V-lea, știut în lume,
La Roma merse să își umple-o groapă.

9 august 2oo3, în biserica din Konstanz


Bismarck

”Bismarck” îi spune dealului de unde
Poți să contempli-n liniște tot burgul:
Statuia Kanzler-ului este rugul
Aprins de al amnarelor secunde .

O mare pace simt cum mă pătrunde:
A pogorât în inimi Demiurgul ?
Cum se pitește –n satul Șebiș murgul,
Așa sub cetini, lacul se-ascunde.

Duminică. Tot urcă azilanții
Din zona Volgăi, sus, cu mici și bere;
In seara asta ei sunt ocupanții

Canaanului cu lapte și cu și miere.
Uitând ruseasca din exil, cursanții,
Învață–un nou cuvânt: repatriere.

9 august 2oo3,pe malul lacului Konstanz


Mediterana nemțească

Mica Mediterană-mi pare lacul
De la Bregenz și până la Konstanz:
Se sumețesc pensionarii-n ”tanz”
Și în vâltoarea lui cred că e leacul,

Încât pe-aicea moșii ating veacul,
De parcă viața le-ar fi fost romanț.
Sub marii Alpi, rupsei și al meu lanț,
Când am sărit pe loc din bivuacul

Din vasul cel cu pânze la catarg
Să aflu-n ape fermecatul flaut.
Dar briza mă ademenește - n larg

Și iar devin rațional,precaut:
Potirele de ambră eu le sparg
Ca-n amintire doar să le mai caut.

1o august 2oo3, Konstanz


Catedrala din Birnau

”Memento homo , quia pulvis es !”5
Ce mic mă văd în recea catedrală.
Sunt pajul în armură de sfială
La care ,de la naștere, tot țes.

Văd pe Iisus cum tace la proces;
Broboane mari răsar din tencuială,
Precum, pe fruntea unui prunc la școală,
Bătrânele - ntrebări fără -nțeles.

Un îngeraș baroc, mâncău de miere,
Cu-arătătorul mâinii stângi în gură,
Din nișa lui privește-mă-n tăcere

Iar eu admir zglobia lui făptură.
El dă dulceți oricui, aici, i-ar cere:
Numai de mine, bietul, nu se-ndură !
5- ”Adu-ți aminte, omule,că ești țărână”(lat.)
1o august 2oo3, Birnau

Spleen


Întins pe plajă, Bodensee privesc
Și navele cum saltă, clocotind,
Iar dinspre munți, coboară, răcorind ,
Tot lacul , suflul cel nepământesc,

Pe care trei popoare-l împărțesc,
Aceeași limbă , maluri lungi unind,
Când fluxul se aude ,calm, suind
Și totul mi se pare-aici firesc.

E-o bucurie rară și sublimă ,
Nimeni nu țipă, sare ori se-agită,
Decât în clipa rece , opalină

A dușului de gheață, căci tot plită
Rămâne-a mării șvabe briantină
Care topește – a lumii stalactită.

11 august 2oo3,pe malul lacului Konstanz

Seenachtfest


Se bat helveții-n noapte cu germanii
Și-asvârlu-n sus aprinsele săgeți;
Parcă ar trage-n nori străbunii geți
Prin aste locuri unde-au mas romanii.

Pe nouă august, știe-se-n toți anii
De-al Nopții Festival. Ce frumuseți
De flori răsar pe-ai cerului pereți !
Jos, prin fântâne se aruncă banii…

Târziu, ce Cruciadă e pe lac !
Intrecere de scris pe întuneric
Cu artificii într-un stil prusac.

Mă simt stăpânul acestui oraș feeric,
Beau opiu din nocturnul,roșul mac
Pe Podul Națiunilor, himeric.

9 august 2oo3,Konstanz

Lindau


Leul Bavariei – i gata să sară
De vii în portul Lindau cu gând rău.
In gura fiarei vede-se-un mic hău:
Artistul a uitat,odinioară

Să-i pună limbă ca să ragă iară.
Bronzatul rigă este mare zmău,
Dar te primește în regatul său
Cu sobră dignitate princiară.

Să sară-n apă,fiarei nu-i convine,
Așa că –ndură ,toată ziua, chinul,
Rânjind când necăjită-i de mulțime,

Ori când se-nalță, trufaș, ”Zeppelin”-ul.
Felina sclavă , pe o înălțime
Se va-mbuna prin seculi. Ca și vinul.

11 august 2oo3, Lindau

Rechin sătul

Straniu rechin sătul e ”Zeppelin”-ul:
Înoată peste Alpi- cărunții zei,
Făr să-și rănească burta-n colți de stei;
De jos,cu bogătani și-a făcut plinul.

Vâna de gheață-a lacului e Rinul:
La Lorelei gândesc , la nurii ei:
Cea mai misterioasă –ntre femei,
Cândva și-a sfărâmat de-o piatră chinul.

Doar de departe, kantian , văd viața,
Scrutând-o-n detașarea cea mai rece,
Legea morală –nceapă dimineața

Și tot amaru-mi adunat va trece,
Iar ghemului de rele, azi, tai ața
Și restul vieții lin mi-l voi petrece.

11 august 2oo3, pe malul lacului Konstanz


Botezul dirijabilului

2 iulie , o mienouăsute:
Din uriașul hangar plutitor
Ivește-se pentru-al său prim zbor
Un dirijabil alb și fără cute.

Pe țărmul vag, mulțimi în vii dispute.
Patru elice se învârt ușor
Și saltă nămetenia spre nori
La înălțimi de metri patru sute.

Șaptesprezece minute a durat
Istorica ,vuind, călătorie
Și șase kilometri - a navigat

Cu cinci eroi-n ușoara lui albie .
Eu , doar aici, departe , am aflat
De-această păsărească vitejie.

Friedrichshafen,ll august 2oo3


”Contele nebun”

Aci-n Konstanz ,văzu lumina zilei
Graf Ferdinand von Zeppelin,supus
Imperial și în Americi dus
Să lupte în Secesiunea silei

Sub un balon –prolog al escadrilei.
De arătarea de acol´ , sedus,
Moșia își vându cu preț redus
Ca să năimească –n flacăra feștilei

Un dirijabil umflat cu hidrogen,
Motoare Daimler, gondole, elice,
Structuri de aluminiu omogen

Ca, mai ușor, pe lac să se ridice.
Lumea-l numi ”conte nebun”,obscen;
După-nălțare , uită să-l mai critice .

La statuia lui Graf Zeppelin,Konstanz,ll august 2oo3

Die Weisse Flotte

Ce amiral e demn de Alba Flotă
De vase iuți care străbat o mare
Cu apă dulce și amețitoare
De care n-am știut pân´ azi o iotă ?

Puzderii de corăbii, șvaba dotă
A lacului ce face azi prinsoare
Că-i cel mai populat de bărci sub soare,
Dar nici nu-ntrece o germană cotă.

Astfel, văzui în secol două´ ș´ unu,
Aici, o Teutonică Armada:
Cin´ ș´ cinci de mii de nave,fără unu-

Reflectă-se în ea , din Alpi, zăpada,
Dar nu ghicii la nici o navă tunu´.
Cu care să înceapă canonada.

Konstanz,11 august 2oo3


Monstrul din lacul Konstanz


Chiar la-nceput de secol douăzeci,
Lacul născu balenă ucigașă,
Și urbea Friedrichshaffen fu nănașă,
Când din hangar ieși ca dintr-un beci

Și se-nălță-n cazone priviri reci
Noua putere - umbră ucigașă
Să-i fie Cancelarului cămașă
Și sabia ce iese, sus, din teci.

Cum în oceanu-aerian plutește,
Dând din elice, cașalotul neamț
Fără o vorbă , lumii, el vestește

Că-i timpul să înceapă ”deutsche tanz”.
De-aș fi Edil aici, ințelepțește
L-aș pune Emblemă -a lacului Konstanz.

Friedrichshafen,l2 august 2oo3

Lacul - dirijabil

Chiar forma unui dirijabil are lacul:
Bregenz e capul, Ludwigshafen coada,
La Stein am Rhein i se învârte noada,
Iar nacela din față e Rorschach-ul.

In zori de zi, ´nălțându-se hogeacul ,
Dornic să vadă-n depărtări zăpada
Cea sclipitoare de pe Alpi, el, nada
Aruncă s-o înșface scufundacul.

Nu se putea mai bine naște-n lume
Un pește cu nacelă în țepușă
Decât în Bodensee - tipar anume,

Creat de Dumnezeu ca o mănușă:
Un pumn german,udat de Rinu-n spume
Inalță-se și Icar și cătușă.

Friedrichshafen,l2 august 2oo3


Lindau


Cu fiecare pas ce-l fac în Lindau
Se simte Sudul, miasma lui vrăjită,
Aromă de cafea ce , toropită,
Iese-odată cu pescarii sau

E briza sub a cărei streașin´ stau
Și mă atrage-n șoaptă vălurită
Spre-a Farului cabină învechită
A florilor- aduse acum din Mainau?

Un pinten al Bavariei îmi pare
Această urbe-nfiptă-n coasta apei.
Implor pe leul tutelar cu gheare

Să mă sloboadă-n pântecul Cetatei.
Sunt pelerin român; când setea doare ,
Am să m-adap cu plânsul Preacuratei !

Insula Lindau,l2 august 2oo3

Freie Körper Kultur

Mai la fereală de copii, de lume
Văzui bărbați și dame fără țoală,
Tineri,moșnegi și babe –n zăpușeală,
Efebi și silfe, schelete, huidume.

Lin ei se plimbă, râd și își spun glume,
Alții, cu ochii-nchiși, ca după boală,
Pletele lungi cu degete țesală
Și se-ncălzesc sub soarele – tăciune.

Din trupul despuiat și-au făcut artă,
Ca primii oameni goi, neștiutori,
Grădina Paradisului nu-i spartă,

Cum totul s-a pierdut,ei iarăși vor
Să afle Eufratul de pe hartă
Cu șarpele din pom, ispititor.

Pe malul lacului Konstanz,l2 august 2oo3


Azil de flori

Intre ”Öbersee” și ”Üntersee”, un burg
Inalță dirijabile spre soare,
Memento nației cuceritoare
Și toate drumurile spre lac curg.

E-o ordine de parcă - aici Licurg
Ar fi trecut pe țărm , ca să strecoare
Prin sita Legii cutumi legendare
Și rații pentru neamțul demiurg.

´Nainte de-mpăratul Constantin
Se-ascunse lângă Alpi Mediterana,
Puțini știau de lacul levantin,

Azil de flori și templu ca poiana.
Aici, să vrei, n-ai să găsești vreun spin
Și curmă-se la cei fugari prigoana.

12 august 2oo3, Konstanz

Paradisul din Mainau


Să te scoli devreme,ca Mainau să vezi
Cum deschide Domnului petale:
Roze ori tulipe, narcise , migdale,
Palmieri exotici și banane verzi.

Intâlnii în sudul Nemției erezi,
Moștenirii blânde, vegetale,
Pe coline dulci, subtropicale,
Paradis aievea-n care să te-ncrezi !

Primăvara, vânt cu ochi de gheață
Vrea-r-ar să doboare barem o lalea,
Galbenă ori roșă, cu dulceață,

Dar se-ntinde Marea împotriva sa.
Într-o parte - vezi numai viață
Și în cealaltă- doar Siberia !

13 august 2oo3 ,insula Mainau

Arca cu flori

Ce-mi văzură ochii într-o bună zi
Pe un țărm din insula bogată:
Cu urme de smoală, bine ancorată,
In prundișul umed ce scrâșni,

De turiști ascunsă, nu-i vreme de - a ști,
O prelungă barcă, încărcată toată
Cu un snop de flori, ce niciodată
Pe oglinda apei, vai, nu va pluti,

Că-s înfipte - n humusul din navă,
Lotca stranie –a unui Noe neamț.
Va avea Mainau mai multă slavă

Dacă-i taie cineva grotescul lanț:
N-are patrupede, galiți, din ogradă,
Ci doar flori aduse parcă din Bizanț.

Insula Reichenau,l2 august 2oo3


La izvoarele Dunării


Coboară trepte spre un ochi de apă,
Izvor de fluviu, magică rotondă,
Cristelniță și gură de Giocondă
Din care pelerini , pe rând, se - adapă.

Nisipul sub platoşa șvabă crapă
Sub un șuvoi de parcă-l scoate-o sondă
Ca să extragă – seva anacondă
A banilor ce liedurile - ngroapă.

In jur, pereţi cu plăci de marmur’ ţin
Să tot boteze fluviul : Donau,
Ori Duna, Dunăre, ca la scrutin…

In faţa slovei româneşti drept stau,
O lacrimă nu pot să îmi reţin
Și ca pe-un bob de Dunăre o beau.

14 august 2oo3,la Donauquelle

Bastionul Europei

”Bastion de mii de ani al Europei
Străjuie Delta Dunării”, văd scris
Pe un pătrat de marmură proscris.
Astfel, sfârșește laconismul strofei,

Pusă de-ambasadorii catastrofei:
Foști deținuți politici. Nici prin vis
Nu au văzut in Marx un paradis
Și-au dus Canalu-n adâncimea corfei.

Douămiioptsutepatruzeci,în șir,
De kilometri,de la Vest la Est,
Se-aștern de-aicea, ”bis zum Meere”,

Grăiește-n piatră vechiul palimpsest,
Sub care stau precum sub patrafir,
Să țin de trena Dunării,modest.

Donauquelle,l4 august 2oo3

Casa Fluturilor la Mainau

Flori necunoscute, arbori tropicali
Se unesc sub bolta serelor ciudate,
Unde nu cresc roșii, castraveți, bucate
Ci, sub pleoapa trandafirilor regali,

I-am văzut în chip de cărăuși, hamali,
Dând din aripi, parc-aduși de spate,
De povara mierii celei coapte,
Fluturi transparenți, amorezi fatali.

Pâlpâind prin sfere, limbi de focuri vii,
Pogoară ca Duhul Sfânt peste petale
De-orhidee, strelițe, petunii

Să vorbească toate-n limba Alteței Sale.
Văd grădina-ascunsă unde mirii
Spre-a miresei floare tot găsesc o cale.

Insula Mainau,l4 august 2oo3


Jan Hus la Konstanz

Pe cehul Hus l-au condamnat la moarte
Prinţii-episcopi, îmbătaţi de ură:
“Să înălțăm un rug peste-a lui gură !
De nu, bisericile noastre-s sparte!”

Câţi n-au citit pe dos Suprema Carte ?
Câţi proşti nu ne-au tot dat învăţătură ?
Câţi n-au servit anafuri cu cianură
Câţi nu s-au dat Maeștri-n Sfinte Arte ?

Ca Hus ereticul, trec şi eu podul
Îngust de peste Rin să-mi aprind rugul
Și grămădeşte-n jurul meu sinodul

Căpiți de vreascuri şi, în mijloc, drugul.
Eu măr vă sunt , dar nu voi scoate rodul,
Decât dacă m-arați în jur cu plugul ...

14 august 2oo3, Konstanz



Freiburg


Până în Bastionul Iezuit
Al Freiburg-ului am ajuns azi vară
Și-am ascultat în pacea princiară
Al clopotelor dangăt pizmuit.

A înviat în mine cruntul mit
Al Nibelungilor de foc şi pară;
“Oraşul Liber” slobozie ceară
Şi sclavului din mine, osândit.

Podgorii către Domnul urcă lin
Pe dealuri îngrijite-n pătrăţele,
Cobor, înfășurat în lied, spre Rin

Să-mi stingă fierbinţeala de Lorele…
Cu prieteni nemţi beau un pahar cu vin
Ce-au dezgropat în crama de Moselle.

14 august 2oo3, Freiburg

Landurile


Spre Frankfurt toate drumurile merg:
Nordrhein , Westfalia-s mai populate,
Iar landurile cele mai bogate -
Bavaria şi Baden-Würtenberg.

“Wessi” şi “Össi” spre-un liman converg,
Cum Rin şi Elba - n ape - mpreunate,
Burgurile nu-s mai presus de sate,
Iar osebirile-n păreri se şterg.


Sunt şaisprezece landuri. Nu-s mai multe:
Turingia, Saxonia și Hamburg,
Optzeci şi două milioane-n culte ,

Holstein și Pfalz, Vorpommern, Magdeburg,
Imnul , iscat în Helgoland s - asculte:
Hessa, Berlin, Bremen, Saarland și Brandenburg.
14 august 2oo3, Freiburg
Pe scurtătură


“Pe-o scurtătură s-o luăm” !, îmi zice
Gazda Johann,când am ajuns la lac,
“Că-s obosit şi faţă nu mai fac
Să ocolesc atât printre larice…”

Sub ale Meersburg-ului mari portice
Urnitu-ne-am la ultimul atac
Și primii ne-mbarcăm,voioşi, pe bac,
Tot aşteptând să bată-a lui elice.

Spre portul Konstanz,în sfârşit,pornim
Pe calea apei şi eu strig : “Thallassa !”6;
Sunt întrebat:” din Grecia venim ?”,

Nu îmi pricepe nimeni vorba, rasa.
Ce bine–i când eşti mic şi anonim
Şi într-o raniţă ţi-ai pus chiar casa !

6-Thalassa!-strigatul scos de greci când au văzut marea (n.a.)
4 august 2oo3, Meersburg
15 august 2003

E Sărbătoarea Maicii Domnului şi-aici:
“Maria Himmelfahrt”, cum i se spune;
Basilice se-ntrec în rugăciune,
În adorare , maice și vlădici.

Pe nicăieri nu văd cerşind calici,
Și-orânduirile îmi par mai bune,
Când Johann, gazda mea, oftând , îmi spune:
“Azi vom porni spre Ţara cu Chirpici !”

În urmă las iubiri, corăbii, pini
Să-mi străjuiască priciul din mansardă,
De unde am privit spre “Zeppelin”…

Dorul de-Ardeal începe să mă ardă.
“Auf Wiedersehn,Konstanz! Nu-mi eşti străin:
Te-am prins la pieptul meu ca pe-o cocardă!”
15 august 2oo3,Konstanz