piesa umbra

Pașcu Balaci



UMBRA


Dramatis personae





Urmaritul

Urmaritorul







(Interior cu un pat, o măsuță pe care troneaza o masina de scris, un telefon, un scaun. Este o cămăruță sărăcăciasă, pare chiar o celulă de închisoare. Singurul element contrastant: o oglindă veche, de mari dimensiuni, care domină mica încăpere cenușie. Ușa este deschisă de un bărbat încă tânăr, dar cu un aer obosit și cearcăne groase în jurul ochilor. Încuie ușa și aruncă într-un colț cheia.)



Urmaritul:
Mai bine aș fi aruncat-o pe fereastră...

(după un moment de reflexie)
Ba nu! Ar fi nimerit în capul cuiva... Nu vreau să fac rău nimănui.

( Se apropie tiptil de perete si bate cu degetul în oglinda veche.)

Ești aici?

( Nici un zgomot.)

Știu că ești aici.

(se intoarce la ușa încuiată și ingenuncheaza să privească prin încuietoare)

Se văd urme de frecare la broasca ușii.

(se ridică scuturându-se de praf pe genunchi și se indreaptă iar spre oglinda veche,masivă)

Ai pătruns cu chei potrivite.
Te ascunzi după luciul oglinzii ,așa cum se ascunde după un strat de apă un rechin, o știucă sau un pește piranha ... Iar eu...
Eu sunt micul peștișor ținut într-un acvariu de beton. Iar de după luciul de apă al oglinzii va apare în curând rechinul. Sau știuca. Sau peștele piranha...

(se trântește pe scaun)
Zi de zi mi se oferă mici momeli, searbede fărâmituri, false zâmbete, numai și numai să fiu cuminte, să nu sar din acvariu... Să nu-mi sar din minți...
Peștișor pierdut în jungla submarină...

(se uită stăruitor la oglindă)

Las că te fac eu să ieși de acolo!

(Pune apă dintr-o sticlă într-un vas pe care îl încălzește apoi la o spirtieră.)

Imediat! Așteaptă numai să vezi ce surpriză îți pregătesc!
( Se întoarce brusc spre oglindă.)
Niciodată nu te pot surprinde! Îți tragi capul întotdeauna la timp! Citești cu o clipă mai devreme gândurile oamenilor!
(Cu blândețe concesivă.)
Te rog să ieși de acolo! Te umpli de pânză de păianjeni, acum nu mai face nimeni curat aici, nu mai am bani pentru îngrijitoare.
(Tăcere.)

Când tac, îți aud răsuflarea! Da, da, ți-o aud!
O răsuflare puternică, de om special antrenat!
Stai!
În seara asta ești emoționat, dracu să te ia, de ce răsufli atât de neregulat?
Ce s-a întâmplat cu tine? Ești bolnav?
Greu de crezut.
Tu nu ai voie să te îmbolnăvești. Tu nu ai voie să te îndoiesti.
Tu nu ai voie să greșești. Tu nu ai voie să... Ascultă! Tu ai voie să iubești ?
Te aud cum răsufli... Nu ,nu ești bolnav. Mai degrabă, ești emoționat. Oare din ce pricină? Mi-ai pus ceva rău la cale?
(Începe să se descalțe.)
Ce chin să te încalți și să te descalți mereu. Cu cât au devenit capetele noastre mai ieftine, cu atât ni s-a scumpit încălțămintea.
Presupunând că omul se încalță și se descalță de cel puțin patru ori pe zi asta înseamnă că într-un an...
(Ia un creion și o hârtie, calculează.)
....face treaba asta oribilă de 1460 de ori...
(Aruncă nervos creionul și hârtia.)
Cât timp pierdut pentru o deșertăciune! Pentru un moft!
(oftând)
Fericirea omului a încetat din momentul în care a început să se încalțe și să se descalțe. A pierdut contactul cu pământul... Între pielea lui și pielea catifelată a pământului reavăn a pus tegumentul unui animal ucis...
(Spre oglindă.)
Nenorocitule, degeaba ai pantofi din piele de antilopă!
Nu răspunzi nici acum?
(Ia vasul cu apă fierbinte și o aruncă în spatele oglinzii, după care se apropie de spirtieră și privește câteva clipe flăcările.)
Fericiți trebuie să fi fost desculții începutului de lume.
(aruncă vasul într-un colț și acesta se rostogolește cu mare zgomot;după câteva momente,se aud niște înjurături și bătăi de pumn in ușă)
Vecinul... Toată ziua doarme ,iar noaptea umblă la furat... Acum este nervos că l-am trezit...
Dar ce ziceam ? A, ce fericiti trebuie să fi fost descultii inceputului de lume...
Iarba îi gâdila la picioare, un foc sănătos îi încălzea și nu un calorifer rebegit.
Iarba îi gâdila la picioare și ei râdeau mereu. Noi ne-am încălțat și , dintr-o data ,râsul ne-a dispărut.
Iată unul din ”avantajele” civilizatiei citadine !

(Se dezbracă și își ia pijamaua vărgată și murdară ca un costum de pușcăriaș. Intră în baie. De acolo se aud lovituri puternice cu pumnul în cada goală. De pe coridor se aud iar injurături si bătăi puternice in ușă. După ce acestea încetează si cum trebăluitul in baie contină, profitand de absenta chiriasului,de dupa oglinda iese un individ bine imbracat si care se apropie de masa sa examineze cu mare atentie masina de scris ).

Urmaritul (din baie):

Lua-v-ar dracu de edili ! Nu curge apă! Nu a curs nici ieri !
Să fac acum o gaură-n tavan și să-mi vină apa din cer? Doar stau la ultimul etaj,la cucurigu !
Cum să mă spăl?

(Urmaritorul se ascunde iar dupa oglinda)

Urmaritul(iese din baie si isi examineaza critic picioarele desculte):

Și ce-mi mai miros picioarele după alergătura nebună prin oraș!
Îmi miros mai tare decât în alte dăți.
Ca și cum aș începe să putrezesc de viu.
Oare unui mort îi miros picioarele? Cred că da, altminteri nu l-ar mai îngropa nimeni.
(Spre oglindă.)
Tu ce zici? L-ar mai îngropa?
(Tăcere.)
Răspunde odată, ticălosule? Știu că ești acolo!
Sunt urmărit ce fac și ce nu fac, ce spun și ce nu spun, ce scriu și ce gândesc. Pentru că eu gândesc cu voce tare, iar gânditul cu voce tare este un adevarat pericol social... o boală de care nu mai scap...
Dar măcar aici vreau să fiu eu singur și cu boala mea...
Să ne mângâiem reciproc în apartamentul meu tip confort redus.
Auzi ,confort redus !
Ce contradictie in termeni !
Cu cât chiria e mai mică, cu atât supravegherea e mai mare!
A propos, pe tine nu te supravegează nimeni?
Nu cred asta.
Fiecare din noi avem câte o umbră care ne clevetește. Ne naștem, umbra ne este ursită, trăim, umbra ne insotește peste tot, murim, suntem închiși cu umbra înăuntru...
Nu mai putem nici să gândim singuri, întotdeauna are cineva grijă să nu cumva să ne rătăcim de la căile cele drepte.
( Bea cu nesaț dintr-o sticlă de whisky.)
În ciuda nerusinatului atentat al municipalității acestui oraș la igiena mea personală, țin, totuși, să-mi aduc aminte însumi că sunt un bun creștin.
Iartă-mă,Doamne, Dumnezeule, că am avut îndrăzneala să spun asta cu sticla la gura.
De data asta insa,surpriză,domnilor edili ! Tot voi scăpa de mizerie! Si stiti cum ?
Mă voi spăla pe picioare cu lichidul ăsta. Da,da,da,chiar cu lichidul ăsta. Ce dacă se numește whisky ?!
Omul poate fi murdar toată viața lui, cu excepția unui singur moment... Atunci, negreșit, trebuie să fie curat... Cu trupul și cu sufletul.
(Către oglindă.)
Dacă te-am opărit adineauri și n-ai strigat, înseamnă că ești bun de mucenic al Domnului. Și mai înseamnă ceva.
Știi?
(Tăcere.)
Am să-ți spun tot eu. Pentru că nu ai urlat de durere, înseamnă că eu sunt cineva. Mi s-a trimis un om care a absolvit cu brio cursurile secrete de tortură.
(Își introduce picioarele goale într-un lighean unde toarnă whisky.)
Nu te zgâi la mine așa! Știi ce fac?
Ha, ha, ha, dau picioarelor de băut.
Porii se deschid și gâl,gâl,gâl....
Vreau să-mi îmbăt picioarele.
Ai spus ceva? Ce, ți se pare un lucru extraordinar? Nu-i nimic în asta. O simplă beție.
Ca să-și inchipuie că umblă prin Europa ... Alcoolul a salvat pe mulți... vezi nenorocirea doar ca prin ceață.
Am să-mi îmbăt picioarele astă seară,domnilor!
Să le fac această regală onoare pentru osteneala de a mă fi scăpat de acei oameni care întotdeauna gasesc că sunt un tip foarte interesant de vreme ce se tot țin după mine.
(Tare, spre oglindă.)
Ia spune: de câte ori nu ți-am scăpat din labe?
Ha, ha, ha!!! Tot dragile mele picioare, năpustindu-se înnebunite de spaimă prin ganguri ori parcuri întunecoase. Dar vorbește odată pentru numele lui Dumnezeu.
(Dezolat.)
Am un chef nebun să vorbesc cu cineva, chiar și cu un mort. Am nevoie de cineva care să mă asculte răbdător. Nu te întrerupe când ți-e lumea mai dragă! Ascultă și tace! Învață până și dincolo de mormânt! De ce nu iei exemplu de la un mort? Morții nu pot fi decât înțelepți.
(Aproape în șoaptă.)
Tu ești obișnuit să nu ți se vorbească,așa cum vorbesc oamenii normali.
Tu ești deprins numai să pui întrebări la care să ți se răspundă, de regulă, în scris și semnat pe fiecare pagină.
Când o să vină timpul să-ți pun eu întrebări? Hm?
(Se spală pe picioare.)
Dacă ar ști bețivanii că mă spăl cu whisky pe picioare m-ar omorî de viu... m-ar ucide cu sticle...
Ce moarte glorioasă pentru un golan!... Iar în jurul îmbălsămatului meu cadavru s-ar înălța o piramidă de sticle... As fi unicul faraon din lume ingropat intr-o piramida de sticle... Cine ar pune în locul ultimei butelci o cruce, fie ea orișicât de simpla?
(Dintr-o dată, îngrozit.)
Dumnezeule, oricât de păcătos aș fi, am și eu dreptul la o cruce, nu-i așa, fie ea și din două bețe încrucișate...
Hristos a murit și pentru mine, nu numai pentru cel din spatele oglinzii.
(Ridicându-se cu picioarele în lighean, se rotește în vasul metalic și vâslește cu mâinile spre oglindă.)
Cu pumnalul cu care, de obicei înjunghii, ai putea, de data asta să-mi cioplești o cruce...
Misiunea ta s-a încheiat cu bine. Sau ți-i frică de faptul că mormântul unui golan din orasul asta poate deveni un loc de pelerinaj ?
Ha?
(Tăcere.)
Fă cum te sfătuiește Dumnezeu... sau dracu! De ce te zgâiești la picioarele mele? Te interesează? Picioarele mele de alergător te fascinează... Cât au alergat ele in seara asta ... Picioarele mele de ciută care m-au scăpat de atât de multe ori din ghearele urmăritorilor ...
Traiesc intr-o lume în care nu capul te scapă de la moarte,ci picioarele... Ce tragi-comedie !
(Grav.)
Ascultă, umbră a vieții mele: aceste picioare alergătoare nu au anunțat numai victorii ,ca ale grecului aceluia care a anuntat zdrobirea perșilor , ci și înfrângeri amare...
(Iese din lighean, își șterge cu grijă picioarele, și le pune într-o pereche de papuci.)
Sunt gata să-ți dau declarație despre felul cum m-a spălat pe picioare, ultima oară, ultima iubita.
Dracu să te ia! Am ajuns sa-mi deconspir pana si ultima iubita ?
(Redevine blând.)
Ieși de acolo, îți murdărești costumul impecabil cu fire de păianjen!
(Jalnic.)
Nu mai găsești azi femei sublime care să te spele pe picioare. Și nici nu o să mai afli. Pentru că ultima mea iubita a dispărut într-o bună zi. Ce, ai tresărit? De ce tremură oglinda, de ce? Ar trebui eu să-ți pun niște întrebări... Vă războiți cu bietele femei, ce rușine!
De câte ori mă spăl pe picioare, mă gâdesc la ea... la ultima mea iubita, la ultima femeie de treaba de pe pamantul asta. Numai ea a salvat neamul femeiesc de rușine. Dar nici ea nu mai este. ..
Și de la slujnica aceea de treabă care i-a spălat picioarele bietului Ulisse și de la străina aceea care i-a spălat cu părul ei lung picioarele lui Hristos, care damă din zilele noastre s-ar mai încumeta la o treabă divină ca asta?!
O treabă care să ne aducă aminte că ne tragem din eroi și din zei.
Și nu din niste maimuțe cufurite și neghioabe care rânjesc tot timpul cu gura până la urechi.
Vreau s-o văd eu pe femeia aceea, negreșit vreau să o văd!
(Înaintează ca în transă spre oglindă.)
M-am spălat, dar bătăturile tot mi-au rămas. Din cauza lor nu simțeam atât de tare durerea atunci când mă băteai la tălpi cu bastonul de cauciuc...
Orice s-ar întâmpla, bătăturile trebuie păstrate! Loviturile pot să se repete in acelasi loc !
(Iese cu ligheanul, aruncă whisky-ul în baie, revine.)
M-ai întrebat unde mă duc? Unde sunt, ce fac,ce mai am de gand sa fac, de ce m-am ascuns? Doar n-ai crezut că dispar? Mai bine m-ai fi întrebat cam așa:

” Ce vei face acum după ce s-au întâmplat toate acestea?”

Tinerii care au demonstrat azi în piața centrală a orașului,copiii cu lumânări aprinse pe treptele catedralei... Si voi? Voi cu figurile împietrite de surpriză și cu arătătorul asudând în buzunar, pe trăgaci...
Știi ce aș face dacă aș fi în locul tău? Vrei să-ți spun? Ia te uită, iar tremură oglinda! Trebuie să știi adevărul despre cum ar proceda un om cinstit.
M-aș duce în fața superiorilor tăi și mi-aș da demisia.
Ai văzut cum șiroia sângele?
Da, demisia,demisia,demisia...
Dar cum acest fapt nu se acceptă la voi decât sub beneficiul de trădare, a doua zi te-aș fi găsit în vreo fundătură, alături de cei împușcați prin spital.
Și tot orbii ăștia,adica sefii tai, care se pretind atoatevăzători îți vor pune o coroană pe mormânt, cu o panglică pe care să scrie cu litere mincinoase și aurite : „Căzut la datorie”. Ha,ha,ha,ha!!!
De fapt, nu-ți faci decât datoria. Să mă urmărești oriunde mă duc și apoi să mă lichidezi,fără șovăire, atunci când primești ordin.... Sau să mă urmezi oriunde.
(Tare.)
Oriunde?!? Și dacă mă duc dincolo?
( Tresare.)
Doamne,Dumnezeule, la mine în sat, mama întorcea oglinda cu fața la perete atunci când trecea convoiul mortuar pe uliță... Să nu se vadă mortul în oglindă pentru că se prefăcea în strigoi și venea noaptea acasă...
(Întoarce oglinda cu luciul la perete.)
Acum pot să mă pregătesc cu migală, că graba aduce întotdeauna a vulgaritate, cu demnitate nițel ultragiată de nehotărârea mea de până acum...
(Preocupat.)
Unde mi-s țigările?
(Le găsește și își aprinde una, suflând fumul peste oglinda întoarsă.)
Am întors oglinda și iată ! Sufletul tau este negru ca și cărbunele. Dacă o voi întoarce iar, vei vedea că ai stricat și luciul oglinzii.
Dar eu te desfid, monstrule! Te desfid !
Ultima mea dorință este de a-ți sufla fumul în ochi.

Știu că esti perfect si multilateral dezvoltat. Stiu că nu fumezi, stiu că faci sport, stiu că tragi săptămânal cu pistolul, stiu că ai sedus o minoră. Iar tremură oglinda... Ai remușcări de conștiință cumva ? Stiu pentru ce ai sedus pe minora cea romantică . Nu pentru că ai fost mișcat de frumusetea si inocența ei. Nu. Ai sedus-o numai pentru a afla ce fel de poezii se citesc la cenaclul de la bibliotecă pe care șefii tăi îl consideră subversiv...
Firul de iarbă și cerul au devenit subversive...
Zborul pasarii este un complot inalt...
Tasnirea pestelui din apa este o revolta...
Cresterea mugurelui este o conspiratie...
Totul a devenit subversiv.

(Dand din mana a lehamite.)
Nu vreau să mă mai întorc în aceste locuri nici măcar sub formă de strigoi.
Deși n-ar strica să te vizitez într-o noapte, să trag plapuma de pe tine, să-mi simți lângă ureche răsuflarea de gheață...
Și să te urmăresc cum m-ai urmărit tu - o viață întreagă.
Tu m-ai urmărit toată viața, eu am să te urmăresc toată moartea...
Tu ești umbra mea de pe pământ, eu voi fi umbra ta de pe celălalt tărâm... Rolurile se inversează, domnule.
Din urmărit voi deveni urmăritor. Din victima voi deveni calau.
(Trage cu sete din țigară.)
Apropo: știi de când am început să fumez? Lucrul ăsta ți l-am ascuns întotdeauna, am avut grijă să nu suflu o vorbă nimănui despre asta. Nu știi? Ha, ha, ha,ha!!!
(Trage adânc fumul în piept.)
Am inceput sa fumez de când l-au dus pe tata pe drumul fără întoarcere. Eram un puștan atunci.
Tata a lipit manifeste în piața centrală a orașului. A fost în zadar. Nu a ieșit nimeni la manifestație.
Și minunea nu s-a întâmplat decât astăzi...

(Cu ochii spre tavan).

Tată, nu ai murit în zadar.
Doar că a trebuit să aștepți ca ochii tineri să poată desluși scrisul tău pe care ei ,atunci, l-au răzuit de pe zidurile orașului...
Numai timpul coace fructul răzvrătirii, tată. Dar tu ai forțat coacerea acestui fruct divin.
Astăzi, tinerii din orasul nostru au mușcat din acest fruct al cărui gust îl cunosc numai sfinții.
Gustul de nedescris al Libertatii... Gustul mărului de aur al slobozeniei... Am mușcat și eu... Adânc, cu sălbăticie...Pentru mine acum, viața și moartea sunt totuna.
(Stinge țigara.)
Să scot telefonul din priză. Atât mi-ar mai lipsi: să mă sune vreun imbecil de „prieten” să mă întrebe cum a fost azi în piața orașului...
(Smulge telefonul din priza).
Gata!
Am tăiat pana si ultima parâmă care mai ținea încă legată mica mea barcă de acest tărâm.

(Liniste adâncă)

În sfârșit, simt cum în aceste clipe sunt absolut singur și stăpân pe mine însumi...
Ca Dumnezeu Tatăl înainte de a crea lumea...
Pentru ca presimt ca de acum inainte se va naste o noua lume...
Nu stiu daca va fi mai buna sau mai rea, dar va fi cel putin o lume mai libera... mai libera decat aceea in care am trait eu... După o asemenea zi în care m-am simțit întocmai lui Dumnezeu, nu mai vreau să apuc o altă zi... Nu mai vreau...
(Se uită cu atenție prin cameră.)
Poate am mai fost pe aici cândva. De acolo am venit aici și de aici pot să ajung dincolo...
Pot trece de pe un tărâm pe celălalt. Dacă așez oglinda în capătul îndepărtat pot să văd foarte bine capătul ăsta...
Cămăruța asta nu e o simplă încăpere, ci o trambulină pentru oameni mari.
Te poți arunca spre altceva, mai tulburător, mai fascinant și mai imperios.Te poți înălța, te poți înălța, așa cum m-am înălțat azi în piața orașului...
(cu ochii ridicati spre tavan,ca in transă)

Văd trecând, deja, trupurile ușoare ale tinerilor împușcați, pe deasupra orașului... Iar copiii ucisi pe treptele catedralei se inalta spre cer ca niste ingeri uimiti ... Din rănile lor picură sânge precum niște stropi de ploaie rară...

(Se urcă pe măsuța din încăpere, întinde brațul fascinat, ca pentru zbor; de sus coboară lațul unei spânzurători.)

Nu a mai fost niciodată o zi ca aceasta...
(intorcându-si capul spre oglindă)
Iar ,tu,ticălosule, nu o să mă mai prinzi niciodată... Niciodată...
(Urmaritul isi introduce gâtul in laț si se ridică.)
(Se stinge lumina. Muzică. Apoi lumina se reaprinde. Spânzuratul a dispărut.De după oglinda întoarsă cu fața la perete, iese din nou individul bine hrănit, îmbrăcat într-un costum impecabil, cămașă albă și cravată, pantofi negri și pălărie, părul tăiat scurt, care caută prin toată încăperea, cu pistolul în mână. Scoate din buzunarul de la piept un manifest mototolit. Il intinde cu palmele pe masa. Apoi se aseaza pe scaun,cerceteaza cu atentie manifestul. Introduce o hartie alba in masina de scris,se uita la textul manifestului si incepe sa dactilografieze cateva cuvinte. Se uita cand la manifestul de pe masa, cand la ceea ce a scris , pentru a compara literele. Satisfacut de descoperire,bate cu palma pe masa. Impatureste iar manifestul si il introduce cu grija in buzunar ca pe o proba decisiva. Deslușește pe tablia mesei urmele de picioare ale celui urmarit și atunci se urcă repede pe masă.
Lațul coboară, urmăritorul și-l pune pe gât și cu pistolul în mână începe să se ridice. Se stinge lumina.
(Se aude din nou cheia in broasca usii in timp ce lumina creste progresiv . Apare un alt tânăr.
Acesta inainteaza până în dreptul oglinzii uriașe și bate ușor in luciul acesteia)
Urmaritul : Esti aici ?


CADE CORTINA