Pașcu Balaci
”Fluierul de oțel”
(Die Stahlpfeife)
sau
”Tunurile lui Buccow”
( Buccows Kanonen)
Dramă istorică
Motto:
”El va fi judecătorul neamurilor, El va hotărî între un mare număr de popoare; așa încât din săbiile lor își vor făuri fiare de plug și din sulițele lor cosoare: nici un popor nu va mai scoate sabia împotriva altuia și nu vor mai învăța războiul”.
(Isaia, cap.2, versetul 4)
Dramă în două acte
Dramatis personae:
(în ordinea intrării în scenă)
Tănase Todoran din Bichigiu ;
Maria Tereza, arhiducesă a Austriei,regină a Ungariei și Boemiei,mare principesă a Transilvaniei;
Adolf Nikolaus von Buccow,baron, comandant general al armatei imperiale din Transilvania, decorat cu Ordinul Maria Tereza în grad de Mare Cruce (Grosskreuz);
Bajtay Jozsef, episcopul catolic de Alba Iulia-Karlsburg;
Flore, toboșarul satului Bichigiu ;
Johann Friedrich Klein, viceprimarul Bistriței – Bistritz;
Ladislau Kemeny,guvernator al principatului Transilvaniei-Siebenbürgen;
Vasile din Telciu;
Grigore din Zagra;
Vasile din Mocod;
Bogdan,diacul ortodox din Bichigiu;
Petru Pavel Aron, al Blajului, episcop unit cu Roma;
Călugărul ortodox de la Putna,duhovnicul
condamnaților;
Temnicerul călău.
Acțiunea se petrece în ordine cronologică în Bichigiu, la palatul imperial Schönbrunn din Viena,la reședința Guvernatorului din Sibiu, pe platoul zis „Mocirla” de lângă satul Salva și în închisoarea Garnizoanei grănicerești din Năsăud între anii 1761- 1763.
A c t u l I
Tabloul 1
( De pe o coastă de munte coboară o turmă de oi și clopoțeii sună vesel în aerul tare al înălțimilor. Turma este urmată de un cioban bătrân,dar încă în putere, cu cușma mițoasă pe cap și o pușcă în spinare. Bărbatul se uită cu mare precauție în jur să nu-l vadă nimeni, își face cruce cu adâncă evlavie,apoi îngenunchează și sărută iarba).
Tănase Todoran : Am trecut munții... Iată-mă-s acasă ! Mare mulțămită,îți aduc Doamne, că am apucat să –i mai văd pe ai mei.
(ridicându-se iar in picioare)
Ce-or zice vecinii din Bichigiu despre mine ? „Mă, s-a înturnat acasă Tănasă Tudoran!?!”
(răsuflând adânc)
Da, oameni buni ,m-am înturnat acasă.
(îngândurat)
Ce să le pot spune, Doamne ? Că lungi ,încâlcite și neașteptate mi-au fost cărările astei vieți. Ce să le zic ?
Că am fost cătană în ”kaiserliche und königliche Wehrmacht”, că am umblat prin toată Europa în slujba Vianei, că mi s-a acrit de atâta șmotru militar? Că m-a apucat dorul de casă, dar că am fost nevoit să fug în Moldova, că în Bichigiu nu puteam veni ? Mă arestau pe loc și mă condamnau la moarte !
Așa am ajuns eu în Moldova, unde am fost ținut la mare cinste și vrednicie. Dar oare au să-i intereseze pe consătenii mei toate mărunțișurile astea ?
(arătând cu degetul înspre turmă)
Mă vor întreba precis: ”De unde ai tu atâtea oi ?”
Păi , neamurilor din Bichigiu, să știți că am vândut toate acareturile și toată strânsura mea din Moldova, să nu mă întorc în sat cu mâna goală și să râdă lumea de mine ca de-un nimuric. Să râdă lumea de un veteran care a slujit Viana? Chiar dacă Viana nu mi-a dat nimic,vreme de peste zece ani, în afara de ordine militare.
(ia poziția de drepți)
„Achtung! Versorgts Gewehr!”, Adică: „Atențiune”! , „Pregătiți arma !”
(revine la poziția pe loc repaos)
Fost-am cu arcanul dus la oaste.
(ironic)
Asta da recrutare-”Aufgebot”- și am slujit împărăția austriacă până la marginea Parisului.
Mi-au făgăduit că,dacă am să dau dovada de vitejie-Tapferkeit-, au să-mi dea drumul acasă. Nu a fost altul în regiment ca mine, degeaba... Nu m-am mai înțeles cu ”höhere Offiziere”- ofițerii superiori austriaci.
Le-am spus doar o singură dată :”Der Mensch ist frei geschaffen!”, adică :
” omul e născut să fie liber ” și... am venit acasă.
Acasă mă simt mai liber ,mai tare și mai de folos decât în alte părți...
Am fost urmărit de oamenii Împărăției, așa că m- am retras în munții Țibleșului. M-am alăturat, prima dată, voinicilor lui Pintea Viteazul din Maramureș și am luptat cot la cot cu ei vreme de zece ani.
Apoi am trecut munții și am ajuns în Moldova. Ce să fi făcut aici,la noi ? Chiar dacă m-aș fi fost întors acasă și să nu mă fi condamnat stăpânirea...
(oftează din adâncul rărunchilor)
Ce să fi făcut aici ? Spuneți și voi,oameni buni !
Țăranul din Ardeal nu are nimic în afară de simbria mâinilor sale, tot pământul este al stăpânului, dacă mori fără urmași, averea cea mișcătoare poți să o dai cui vrei,dar cea nemișcătoare trece de îndată la stăpân.
Iar dacă mori fără să faci testament, ceea ce aici la noi se întâmplă foarte des,nu ca în Apus,atunci toată averea –mișcătoare și nemișcătoare-trece iar la stăpân.
Ce, parcă nu știu eu, bichigenilor, ce-i aici la noi în Ardeal ?
N-am fost eu cândva judele vostru ? Bichigeanul , zăgreanul,mocodeanul , telceanul ori iobagul din Salva nu se poate judeca cu stăpânul lui, oricâtă dreptate ar avea pălmașul; poate fi prins și întemnițat la cea mai simplă bănuială, stăpânul are drept de viață și de moarte asupra iobagului, poate chiar să-l vândă ca pe un sac cu tărîțe ...
(scoate un petec de hârtie de pe care citește)
„Dacă principele țării a nobilitat dintre iobagi pentru vreun merit,însă fără învoirea domnului lor, diplomele lor nobilitare să fie casate și să rămână tot iobagi”, ”Landesknecht” ,cum zic ei.
Eh, fost-am eu departe , dar am știut tot ce se întâmplă aici, bichigenilor !
(Rupe în bucăți petecul de hârtie)
Iată, de ce am luat eu vama cucului spre Moldova. Aici, în Ardeal nu puteam să fiu nobilitat de principele Țării, dacă nu voia stăpânul mei de la Năsăud și Bistrița.
În principatul nostru, deși Viana a redus robota de la 4 zile pe săptămână la 2 zile, grofii tot nu au respectat și nu respectă ordonanța împărătească și stăpânii ne iau și dijma din grâu, secară, orz, mei, linte, mazăre, bob, fasole, cânepă și in, oi ,capre și stupi. De trei ori trebuie să dai daruri la stăpâni pe un an întreg.
Nu ne putem căsători fără voia stăpânului, nu putem, Doamne ferește ! să purtăm arme, ca nu cumva să le îndreptăm împotriva lor, nu putem să purtăm îmbrăcăminte scumpă, nici cămașă și pălărie mai acatarii de un florin.
(cu adâncă tristețe)
Săracă și umilită Țară a Ardealului-Siebenbürgen! Știți voi, ,bichigenilor,știți, voi, fraților, că în anul l688, principatul nostru a plătit tribut de două ori: la vechiul sultan de la Istanbul,dar și la noul împărat de la Viana ?
(ridicând pumnul și amenințând un dușman nevăzut)
Ce rușine,domnilor nobili ardeleni, ce rușine !
De frică să nu supărați pe nici unul ,serenissimilor si excelentissimilor, ați plătit la amândoi .
Unde-i mândria voastră de nobili ?
Unde-i sângele vostru albastru cu care vă lăudați atât în fața iobagilor ? Teama de vechiul iatagan păgân, groaza față de noul tun austriac, v-au făcut să băgați nu o dată, ci de două ori mâna în pungă.
Măcar dac-ar fi fost punga voastră... Dar când e vorba de plătit oalele sparte , tot bietul iobag plătește.... Care nu-l are decât pe bunul Dumnezeu din ceruri...
(ducând degetul la buze)
În ce mă privește, eu nu mai sunt iobag,eu sunt răzeș. Și încă răzeș domnesc... Pentru că în Moldova am fost nobilitat...
( se scotocește în chimir și scoate un act cu pecete domnească)
Dacă mă prinde stăpânirea din principat cu actul ăsta, mă spânzură .
(Citește cu voce gravă uricul domnesc).
„Io Mihail Racoviță,din mila lui Dumnezeu voievod al Moldovei, slobozim din oastea noastră după ce a slujit-o l3 ani în rang de căpitan pe dumnealui Tănase Todoran din Țara Ardealului în vârstă de 74 de ani și jumătate... Ridicăm la cinul de răzeș domnesc pe dumnealui Tănase Todoran și-i dăm 2o pogoane de țarină, trei de vie, un crâng de pădure în Ținutul Neamțului, 2 octobăr l7l7, la facerea lumii ,an 7225, Cetatea de Scaun a Ieșilor”.
(adună sulul de hârtie cu pecete domnească și-l pune la loc în chimir)
Am să arăt actul domnesc neamurilor mele din sat, că doar nu mă vor vinde stăpânirii... Pentru că precis mă vor întreba: „De unde ai tu atâtea oi, Todorane ?”
„ Cum, de unde , fraților ? Păi, nu am vândut eu averea din Moldova să-mi iau o turmă de oi ? Sunt bătrân,dar n-am avut de gând să vin cu mâna goală în sat. Am să împart pruncilor mei-o fată și un fecior- toată strânsura mea și mi-oi ajuta și neamurile sărace...
Că așa m-a sfătuit cuviosul ierarh Pahomie pe care l -am întâlnit în Moldova,dar care era din ținutul nostru...
Să-i ajutăm pe cei săraci. Și care m- a învățat rugăciunea asta atât de scurtă, dar care ajunge atât de repede la cer,rugăciunea inimii :
”Doamne Iisus Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluiește- mă pe mine, păcătosul!”
(Din apropiere răzbat bătăi pe o nicovală: fața lui Tănase Todoran se înseninează).
Iaca, primul om pe care-l întâlnesc în Țara Ardealului este un fierar. Care face arme... sau clopote ?
Săbii sau fiare de plug ? Că eu m-am săturat de purtat sabia- der Säbel- și arme de foc -Feuerwaffe- și orice fel de puști... Mă duc să dau binețe fierarului. Primul om de dincoace de munte...
(Intră în atelierul fierarului cu pușca în spinare.)
Tănase Todoran: Bună ziua, meștere!
( Dinăuntrul atelierului de fierărie se aud voci, apoi zgomote de fier introdus și strâns în menghină, hârșâit metalic de bomfaier și de burghiu, lovituri de daltă , șuierături și , în final, câteva note muzicale din fluier. Apare din nou Tănase Tudoran, având în mâna stângă doar patul puștii și în mâna dreaptă, o parte din țeava puștii preschimbată în fluier. Tănase Todoran aruncă cât colo patul de pușcă și duce cu amândouă mâinile fluierul de oțel la gură ).
Mă, fierare, mare năzdrăvan poți să fii !
N-aș fi putut crede în ruptul capului, că din țeava puștii mele atât de bătrâne să-mi faci un fluier de oțel atât de fain!
Fluierul meu de oțel, ”meine Stahlpfeife! ”
(începe să cânte din fluier )
N-am mai cântat din fluier de pe vremea când eram prunc !
(întorcându- se spre turma de oi)
Auziți,mioarelor,surioarelor, ce mi-a spus fierarul ?
Că primul muls se face într- o găleată de lemn pe fundul căreia trebuie să pun un cățel de usturoi și un ban de argint...
(Începe să cânte iar , domol, din fluierul de oțel și oile încep să behăie)
T a b l o u l 2
( 1o martie l761. Palatul Schönbrunn din Viena al împărătesei Maria Tereza . În salonul imperial decorat în stil chinezesc se află împărăteasa și generalul Nicolaus Adolf von Buccow.
Împărăteasa în vârstă de 45 de ani cu chipul ei alb și rotund,distins totuși, cu părul blond,păstrează încă din impetuozitatea și generozitatea tinereții, fiind, după descrierea contemporanului ei , atașatul Prusiei la Viena,contele Podewill, ”de talie mai degrabă deasupra celei mijlocii,cu o foarte frumoasă statură înaintea căsătoriei”, dar după cele nouă nașteri avute până la vârsta de 3o de ani, ”prezintă acum câteva rotunjimi,dar cu un fel de a fi destul de hotărât și o alură majestuoasă,ea are fața rotundă și plină, fruntea descoperită,sprâncenele îi sunt bine desenate și blonde, ca și părul , fără reflexe roșcate , ochii îi sunt mari,vii și, în același timp, plini de dulceață, lucru ce se datorează, în bună parte culorii lor albastru deschis ,nasul îi este mic, nici coroiat și nici cârn, gura un pic mare , dar destul de frumoasă ,dinții albi , surâsul agreabil, gâtul și bustul bine formate,brațele și mâinile magnifice , tenul destul de colorat,expresia feței este deschisă și voioasă, felul ei de a vorbi este amabil și plăcut; ea este, fără nici o îndoială, o persoană atrăgătoare”).
Maria Tereza(întinzând mâna generalului care face o plecăciune grațioasă): Când ai sosit la Viena, mein lieber General?
Buccow: Acum câteva ore. Abia am reușit să fac o baie, să mă pomădez și să mă prezint de îndată în fața Majestății Voastre imperiale. Așa cum ați ordonat. Ordnung ist Ordnung ! Ordinul e ordin !
Maria Tereza(scotocind într-un scrin): Avem treburi foarte urgente și foarte importante de rezolvat împreună.
(preocupată)
Vreau să-ți dau să citești ceva. Asta ca un preambul nimerit la tot ce vei face de-acum încolo.
(Îi întinde o foaie de hârtie )
Buccow(citește rar,cu multă atenție): „Învață scumpa mea patrie, Transilvania, cum să te împrietenești, cum să te aliezi de acum înainte cu ungurii, pentru că stricăciunea și ruina Transilvaniei totdeauna i s-au tras de la Ungaria, acei oameni din Ungaria, necinstiți, trântori,îngâmfați, ambițioși, sărăntoci,oameni de nimic, prădători, totdeauna s-au restaurat din averile locuitorilor ardeleni care sunt economi, buni și păstrători...Nenorocirea Transilvaniei,totdeauna din Țara Ungurească și de la unguri s-a tras”.
Maria Tereza: Ce părere ai , generale ? Trebuie să ferim principatul transilvan de poftele Budei...
Buccow: Cine a scris aceste rânduri pentru care la Buda ai fi spânzurat de primul copac întâlnit în cale, Majestate ?
Maria Tereza: Cronicarul ardelean Mihail Cserei.
Nu-i așa că este un om extraordinar ? Și în favoarea noastră, a Casei de Austria ?
Buccow(neîncrezător): Da, dar tot acest domn a scris că , după ce am cucerit Ardealul din mâna turcilor, s-a schimbat jugul de lemn turcesc cu jugul de fier austriac - österreichischer eisener Joch.
Și fierul apasă mai tare ca lemnul , nu-i așa, Majestate?
Maria Tereza(cu pumnii strânși): Cu fierul am clădit vechiul” Ostarrichi”,brava noastră Austrie și care a devenit acum Imperiul Austriac , iar jugul impus Ardealului nu putea să fie decât tot din acest metal. Și știi de ce ?
(oftând din greu)
”Preascumpa Transilvanie nu mai trebuie introdusă din nou în nici un labirint al Minotaurului turcesc...”
(ducând arătătorul la tâmplă)
Am citat din ”Diploma leopoldină”...
Ardealul a scăpat din labirintul otoman,dar a căzut ,în schimb,în lanțurile protestanților unguri . Trebuie să rupem aceste lacăte și să implantăm acum , adânc, în pământul principatului nostru cel mai răsăritean, acvila imperială , dar și crucea catolică.
(visătoare)
Transilvania...Transilvania... Principatul acesta are un nume prea frumos și prea latinesc încât să stea sub ereticii care s- au lepădat de Roma... Transilvania trebuie pusă acum sub pavăza Sfântului Scaun ... Prea de capul ei a fost această provincie până acum și supușii noștri, valahii ,au gemut din greu sub calvini.
(se însuflețește brusc)
Să strigăm împreună acum ”Virtus Romana Rediviva”,mein lieber General der Kavallerie!
Sfântului Imperiu Romano-German nu poate decât să- i cadă nemaipomenit de bine această lozincă.Iar credinciosul meu înaintaș , împăratul Leopold a vrut să instaureze catolicismul în răsăriteanul nostru principat.
Buccow: Știu, Majestate. Catolicismul era aproape exterminat de către eretici.. Și nici acum nu stă pe roze...
Maria Tereza: Tocmai de aceea, tu , împreună cu mine,trebuie să câștigăm un mare și neobișnuit ... război.
Buccow(brusc interesat): Ce fel de război,Majestate ?
Maria Tereza: Războiul pentru religia noastră catolică în Ardeal...Eu una , cred că suveranii de dinaintea mea, nu prea au știut cum să ducă acest război. Din această cauză, știi ce s-a întâmplat , nu ?
Ereticul Francisc al II-lea a declanșat răscoala curuților și a ars Cetatea Sătmarului. În l7o5 însă ,rebelii curuți au fost bătuți bine la Jibou,de către lobonții noștri.
(cu un deget ridicat în sus)
În 17l6, prințul Eugeniu de Savoia, a mai făcut o ispravă, cred , premonitorie pentru imperiu, dar și pentru mine: a înfrânt ,a nu știu câta oară, pe turci la Petrovaradin și a ocupat Banatul și Timișoara. Așa am scăpat de labirintul Minotaurului turcesc...
(tainică)
Și știi de ce ? Ca să mă pot naște eu în anul următor...
Buccov: Banatul ... Frumos cadou v-a făcut prințul înainte de nașterea voastră din l3 mai l7l7, Majestate!
(înclinându-se )
Nu a fost o zi ghinionistă ! Ce cadou aș putea să vă fac ,la rândul meu, de ziua Majestății voastre ?
Maria Tereza: Unul singur , generale.Știi care ?
Buccow: Nu.
Maria Tereza: O Transilvanie catolică,generale !
Buccow(o clipă surprins,dar își revine): Voi îndeplini această sfântă misiune nobilă, pentru că v-ați născut sub auspicii favorabile.
Maria Tereza: Adică ?
Buccow: La un an de la augusta Dumneavoastră naștere,Viena a smuls Banatul, Oltenia și Serbia din ghearele Istanbulului prin tratatul de la Passarowitz. De atunci Balcanii au început să piardă șalvarii și fesul, să nu mai fie ai semilunii,ci ai soarelui austriac. Credeți că a fost o întâmplare ?
Maria Tereza: Nu știu. Știu numai că înainte de a împlini l9 ani a murit binefăcătorul imperiului nostru,prințul Eugeniu de Savoia.
Ce jale, ce tragedie, ce ireparabilă pierdere!
A fost ,neîndoielnic,cel mai strălucit comandant de oști al timpurilor, era adeptul bătăliilor în mișcare și al atacurilor prin surprindere... a fost ... dar ce nu a fost Eugeniu de Savoia?!?
A câștigat bătălii nenumărate, dar acum tu,generale Buccow, trebuie să-i iei locul. Trebuie să câștigi,însă, un altfel de război , un război special,spiritual,nobil, un război sfânt,” heiliger Krieg”...
(tainică și misterioasă)
Trebuie să câștigi suflete curate pentru catolicism,dar și soldați pentru nobila noastră Casa de Austria și să stingi ereziile din principatul transilvan.
După ce Europa a sângerat îndeajuns în războiul religios dintre catolici și reformati,după pacea de la Augsburg , s-a convenit ca popoarele să adopte religia regilor stăpânitori după regula ”Cuius regio,illius religio”.
Numai așa au trecut ungurii ardeleni de la catolici la calvini,iar sașii la lutherani. Episcopiile catolice de la Grosswardein-Oradea și Karlsburg-Alba Iulia au fost desființate,iar Colegiul catolic din Klausenburg-Cluj,chiar dărâmat în l6o5.
Vei avea de înfruntat și ereziile schismatice ale valahilor... Care au suferit atât de mult sub calvini,încât în principat s-a născut zicala: ”Tu nu ești om,ci calvin”.
Într-adevăr, sub principii calvini, mitropoliții ortodocși Sava Brancovici și Ilie Iorest au fost martirizați... Dar măcar,în locul slavonei,calvinii au introdus limba românească în biserică. Așa că în tot răul este și un bine...
(răsuflând adânc)
Un război religios este mai greu de câștigat decât unul obișnuit, așa să știi...
(cu privirea pierdută în gol)
Chiar și înscăunarea mea a fost un război neobișnuit. Mi-e groază numai când îmi amintesc. A fost nevoie de „Pragmatica Sancțiune”a marelui meu părinte care să consacre o simplă femeie pe marele tron bărbătesc al Habsburgilor.
Crezi că este puțin lucru să așezi o femeie pe tronul Sfântului Imperiu Romano - German? Ha,ha,ha ! Lumea bârfea, regele caporal al Prusiei m-a atacat în același an, l74o,an în care a murit tatăl meu...
Prusacul fără inimă a înfrânt armata imperială și ne-a răpit Silezia. Ce grozăvie ! Și apoi a urmat Das Erbfolgekrieg”- războiul de succesiune la tronul Imperiului !” Le roi est mort...”
Buccow:Vive l´ imperatrice !
Maria Tereza: Vive l´ imperatrice ?!? Ce debut pentru o împărăteasă !
Era să mor de inimă rea ! Apoi, ca un făcut, Franța, Spania, Bavaria și Saxonia s-au coalizat împotriva mea. Nu le venea să creadă că n-am dat bir cu fugiții la auzul invaziei.
Buccow: A fost cel mai îngrozitor moment al vieții Majestății voastre.
Maria Tereza: Da. Dar nu m- a lăsat bunul Dumnezeu. Pentru că în iulie l746 la Piacenza am repurtat o mare victorie împotriva acestei diabolice coaliții ce ne dorea neapărat pieirea.
Mai rău ca la asediul Vienei de către turci... Însă nu m-a scutit soarta de rușinea înfrângerilor de la Praga,Rossbach,Leuthen de către regele caporal al Prusiei...
(suspin profund)
Ce noutăți ai despre acest rege care mă îngrozește, pur și simplu ?
L ´ ETAT C ´ EST LUI !
Chiar dacă Prusia nu este decât cutia cu nisip a Imperiului Romano-German,după cum se spune. Ce-i cu acest beduin al deșertului nordic ?
Buccow: Beduin ?!? Frederic al II-lea este rege,dar lumea spune că ar fi și gânditor, scriitor, muzician, filosof.
Ambasadorul Angliei a prezis, la venirea lui pe tron, că uriașa armată a Prusiei va fi redusă la jumătate, iar în Franța s-a bârfit că noul suveran îl va numi pe Voltaire prim ministru.
Maria Tereza: Pe Voltaire ? Pe ateul acela blestemat ?
Buccov: Da. Dar nu s-a adeverit nimic. Frederic al Prusiei nu și-a redus nici armata și nici nu l-a făcut cancelar –Kanzler- pe lingușitorul Voltaire . Noroc că Prusia nu este aproape de principatul transilvan.
Maria Tereza: De ce ?
Buccov: Pentru că inamicul nostru s-a autointitulat „Papă al luteranilor și capul Bisericii Reformate.” Și a mai zis cu gurița lui de prorociță lutherană: „Aici sunt tolerate toate sectele creștine. Eu sunt neutru între Geneva și Roma.”
Maria Tereza:Ce oroare ! Neutru între reformați și catolici,va să zică?
Buccov: Mai mult: a fost tolerant și până față de musulmani, ceea ce a șocat întreaga creștinătate.Cum să nu fie atunci tolerant față de... Sofronie de la Cioara din principatul ardelean ...
Maria Tereza(cu multă îngrijorare): Cine-i acest Sofronie , generale?
Buccow (aparent nepăsător): Este un ieromonah de la Cioara din ținutul Albei și este de credința schismatică, ortodoxă. El a pornit în munții lui o răscoală -Aufstand... Dar eu nu vreau să exagerez: este, mai degrabă, o simplă răzmeriță,revoltă -Aufruhr, dar nu e cine știe ce... Este ” Ein Stürm in einem Glas Wasser- ”o furtună într-un pahar cu apă”, pe motiv de credință ...
Maria Tereza (prudentă): Cu credința poți muta munții, generale. Chiar munții tenebroși ai Ardealului.
(preocupată)
Mă tem de acest Sofronie. Numai tu poți să izbândești acolo în Ardeal. Cu forța militară cu care te voi înzestra, dar și cu tactul tău deosebit și experiența ta bogată.
Azi este lo martie l76l.
(bate din palme)
Ți-am pregătit o mare surpriză,dragul meu general.
(solemnă)
Te numesc comandant general! Dar după cum ”Titel öhne Mittel”, ”titlu fără mijloace”, nu se poate ,nu- i așa ? , îți dau pe mână toată armata imperială din Transilvania. Ce general e ăla fără o mare armată? Ești nou în funcția asta,dar ești cel mai bun ! Neue Besen kehren gut-măturile noi mătură bine.
Buccow(uluit de surpriză): Majestate, nu merit grandioasa onoare princiară pe care mi-o acordați.
Maria Tereza(punându-i mâinile pe umeri): Ba da. Și o vei binemerita și mai mult după îndeplinirea misiunii tale s e c r e t e în Transilvania.
Buccow(apropiindu-se de împărăteasă): S e c r e t e, Majestate?!?
Maria Tereza: Absolut. Ascultă-mă cu mare atenție, deși unele lucruri trebuie să le cunoști și tu.
Buccow:Sunt numai ochi și urechi, Majestate.
Maria Tereza: La data cuceririi noastre, românii erau toți ortodocși , generale. S-a început,treptat, catolicizarea lor prin școală, prin biserici, li s-au adus tipografii, care au fost ,de fapt, confiscate de la calvinii protestanți, ce să ne ascundem după deget ? În Ardeal au fost si sunt și acum patru religii recunoscute oficial: catolică, calvină, luterană și unitariană. Ortodoxia este considerată schismatică și din această cauză au fost și sunt tulburări ale supușilor noștri ortodocși, de care mă tem.
Ce se va întampla cu pământul nostru regesc-”Fundus regius”- Königsboden ? Și cu tot principatul , de fapt ?
El poate fi zguduit acum din toate temeliile de schismaticii valahi. Sunt multi schismatici,ortodocși, puțini au trecut la catolicism. Ce ne facem cu ei , generale ? Cum să-i catolicizăm pe valahi ? Pe bietul și onestul țăran valah. ”Rusticus praeter mercedem laboris nihil habet”.
Buccov(traducând): ”Țăranul iobag nu are nimic în afara muncii sale.”
Maria Tereza(imperioasă): Cum să- i catolicizăm, generale ?
(se stinge lumina)
Tabloul 3
(Tănase Todoran , în tinda casei fluieră domol în fluierul său de oțel și privește munții spre Moldova.Apoi își aruncă privirea într- o Biblie veche , mare,cu adnotări pe margini, larg deschisă pe prispă și citește cu voce tare,după ce își potrivește ochelarii legați cu sârmă.)
Tănase Todoran:” Moise s- a pogorât de pe muntele Sinai cu cele două table ale mărturiei în mână. Când se pogora de pe munte,nu știa că pielea feței lui strălucea,pentru că vorbise cu Domnul...”
(Începe din nou să cânte din fluierul său de oțel. In timp ce fluieră, o boare de vânt întoarce filele mari ale Bibliei.Tănase Todoran se oprește din cântat și citește iar din Biblia deschisă )
”Slăvește,suflete, al meu pe Domnul
Și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!
Slăvește suflete al meu pe Domnul
Și nu uita nici una din binefacerile Lui!”
(Începe să cânte iar din fluierul său de oțel în tinda casei sale din Bichigiu.Vântul prinde să bată și din nou întoarce filele Bibliei. Tănase Todoran își potrivește ochelarii și citește, rar, bătrânește)
”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi dați zeciuiala din izmă, din mărar și din chimen și lăsați nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea,mila și credincioșia; pe acestea trebuia să le faceți...”
(Începe iar să cânte din fluier ,privind munții din fața lui)
Tabloul 4
(La Viena în palatul Schönbrunn însemnând ”fântâna frumoasă”. Sunt prezenți în cabinetul împărătesei Maria Tereza, generalul Buccow și episcopul catolic Bajtay de Karlsburg- Alba Iulia).
Maria Tereza: V-am chemat pe amândoi pentru a pune la punct o acțiune foarte importantă.
(după un moment de tăcere)
Bănuiesc că știți.
(rar și apăsat)
O strategie comună de catolicizare a valahilor din principatul Transilvaniei.
Buccow(fals surprins): Dar nu i-am catolicizat, Majestate ?
Maria Tereza: La întrebarea asta, ar trebui să-ți răspundă Monseniorul episcop.
Episcopul Bajtay(doctoral): Austria a găsit în principatul ardelean o biserică catolică aproape inexistentă. Locul ei l-a luat în cei l63 de ani de stăpânire otomană,calvinismul unguresc și lutheranismul săsesc. Valahii aveau și au și acum statutul de ”tolerați”.
Maria Tereza: Ce termen blând pentru completa nerecunoaștere,nici ca ortodocși,nici ca națiune!
Episcopul Bajtay: Da,Majestate! Tocmai din aceste motive, slăvita Vienă și- a îndreptat cu generozitate atenția asupra stării religioase a principatului nostru pentru a umple durerosul gol lăsat prin schisma Reformei. Conducătorul religios al ortodocșilor,cucernicul Atanasie Anghel între 1688-l7oo a condiționat unirea religioasă de redarea tuturor drepturilor, avantajelor, privilegiilor de care ne bucurăm noi, catolicii.
Maria Tereza: Prin Diploma din martie l7ol , Curtea noastră le-a făgăduit” primăvara religioasă” a recunoașterii drepturilor de care se bucură catolicii noștri din principat și înființarea de multe școli valahe. A fost întărit ca episcop unit și consilier intim al împăratului.
(cu maliție)
Știi ce a urmat,preasfinția ta ?
Episcopul Bajtay: Da, Majestate. Cele trei stări din Ardeal, ungurii, sașii și secuii -die Stände - s-au opus cu vehemență acordării de drepturi la români. Decretul nostru generos și liberal a fost tărăgănat „ad calendas graecas”. Valahii așteptau în zadar. De aceea, mulți deziluzionați de Viena s-au alăturat dușmanului nostru Rakoczi al II-lea care a pornit acea nenorocită de răscoală între l7ol-l7o3.
Maria Tereza(imperativ ):Preasfinția ta și generale von Buccow, trebuie, cu orice preț, să-i atrageți pe valahi de partea noastră Știu, în mod formal, că s-a făcut unirea cu Roma, dar nu din dragoste față de catolici, ci din scârbă față de calvinii unguri. Și din dorința de a scăpa de apăsarea fiscală, cu atât de multe dări.
(scotocind în sertarul biroului imperial)
Iată, dragii mei ,ce scrie contele Seean:
„În prezent sunt în Ardeal patru religii recepte:catolică, luterană, calvină și unitariană. Cea dintâi e cea mai slabă- ai auzit ,Monseniore ?,” dar ar deveni însă cea mai tare dacă unirea românilor ar rămâne statornică. Pe aceasta însă nu poți clădi nimic, căci pe cei mai mulți preoți nu i-a îndemnat la unire zelul religios ori îndoiala ce-ar fi simțit că credința lor nu e cea adevărată, ci scutirea de dări și contribuții”.
Ați auzit ? Iar credinciosul nostru catolic Kapi, la l7oo , spunea că nu poate avea în vedere unirea cu vlădica Anastasie pentru că nu de la sine se îndeamnă la unire, ci în nădejdea unui câștig vremelnic.
Buccov(trist): Majestatea Voastră,trebuie să recunoaștem aici între noi, fără a mai fi nimeni de față, că numai politica pro-catolică a Vienei și utilitarismul vulgar al clerului valah au dat naștere unirii cu Roma.
Maria Tereza(deconcertată) Așa este . Pentru că vlădica Atanasie a uitat făgăduielile de la București și pe mitropolitul Dosoftei al Moldovei și pe vodă Brâncoveanu al Țării Românești și a trimis o circulară printre protopopii din Ardeal pentru a trece la unirea cu Roma.
Episcopul Bajtay :Atanasie nu a găsit decât 38 de protopopi care au semnat pentru unirea cu Roma.
Maria Tereza(ia dintr-un scrin un act cu pecete): Actul de uniație este aici, în mâinile mele. Are însă un viciu uriaș, am discutat despre asta cu juriștii Curții Imperiale.
Buccov:Care , Majestate ?
Maria Tereza: Nu se cunoaște că ar fi semnat „manu propria” de către mitropolitul Atanasie al Ardealului.
Episcopul Bajtay(uimit de-a dreptul ): Nu ?!?
Maria Tereza:Nu. Oamenii noștri au trimis la Viena doar manifestul de unire al celor 38 de protopopi valahi. Pentru asta, patriarhii Ierusalimului,Constantinopolului și Ungro-Vlahiei l-au excomunicat pe episcopul nostru unit cu Roma... Iar patriarhul Calinic al Constantinopolului l-a afurisit aprig pe Atanasie și l-a numit ...Satanasie.
Buccov(râde bine dispus ) : Satanasie ? Ce minune poate face o literă în plus, pusă exact acolo unde trebuie !
Maria Tereza: Da, pe 5 august l7ol, patriarhul tuturor ortodocșilor din lume l-a afurisit pe acest Atanasie cu epitetul de Satanasie. Recunosc și eu, deși nu- mi convine, că porecla este ...diabolic,sau mai bine zis,satanic de bine găsită: Satanasie .... Nu-ți trebuie o mai mare anatemă ca asta.Rămâi cu ea pe veci în memoria poporului valah.
(citește de pe o hârtie)
Patriarhul l-a numit pe Atanasie al valahilor „mincinosul mitropolit și vânzător de credință și noul Iuda” . Auziți , ” noul Iuda „!!! Când ortodocșii își dau drumul la gură, să te ferească bunul Dumnezeu !
Buccov: Nu mă mai miră acum că valahii schismatici, au apelat la ajutorul lui Rakoczi al II-lea care l-a și schimbat pe mitropolitul Atanasie cu mitropolitul Ion Țirca pe tronul marii mitropolii ortodoxe din Sibiu.
Episcopul Bajtay: La instalarea lui Atanasie la Alba Iulia,din 25 iunie l7ol, am auzit că un preot și 2 mireni strigau că nu mai pot suferi uniația.
Maria Tereza: Nu a fost ceva neobișnuit. Pentru că mitropolitul Atanasie a ținut cuvântări numai în ungurește și în latinește. În românește nu a zis nici măcar „Doamne ajută !”
Buccow (uimit): Ce fel de mitropolit al românilor din Ardeal a putut fi ăsta?
Maria Tereza:Noroc pentru valahi că Atanasie s-a prăpădit în august l7l3. I s-a dat pentru marea sa ispravă un lanț din aur cu chipul împăratului Leopold și demnitatea de arhiepiscop de Strigoniu.
Episcopul Bajtay: Dar ce am mai auzit eu ? Că arhiepiscopul Atanasie ar fi spus protopopilor: „Voi sunteti uniți, eu nu !” Și apoi într-o scrisoare către vodă Brâncoveanu de pe tronul Valahiei Mari,Atanasie a scris:
” Popii s-au unit ca să li se șteargă dările!”
Maria Tereza: Văd că te-ai informat la sânge în istoria uniației,Monseniore.
Episcopul Bajtay: Un lucru nu știu. De ce a îndrăsnit Atanasie să scrie domnitorului Brâncoveanu,acest Ludovic al XIV - lea valah ?
Maria Tereza: E simplu. Nu uita că vodă Brâncoveanu ne-a bătut în l69o la Zărnești și ne-a luat prizonieri șase generali austriaci. Principele valah s-a menținut la tron din l688,o adevărată performanță în această epocă de mari fluctuații domnești în Valahia și Moldova. Brâncoveanu fost un maestru al jocului diplomatic între Viena, Istanbul și Sankt - Petersburg. Adevărat Maecena , iubitor al renașterii italiene, a tipărit cărți și publicații,a luptat pentru introducerea limbii române în biserică și cancelarie.
(oftând)
Nu l-a lăsat rece nici problema valahilor din Ardeal.. I-a dat mitropolitului Atanasie moșia de la Merișani cu gândul de a-l întoarce spre credința ortodoxă în vara anului l7oo.Iată de ce i-a scris Atanasie lui Vodă Brâncoveanu.
Episcopul Bajtay(nelămurit): Majestate imperială, iertați-mă, eu știu că , totuși, mitropolitul Atanasie a semnat.
Maria Tereza: Eu nu consider că a semnat.
Episcopul Bajtay:A semnat , dar a fost forțat, obligat să o facă în 2o martie l7ol. Ce scrie vodă Brâncoveanu despre această trădare? Iată ce scrie...Atât am citit , încât pot reproduce din memorie: ”Cu voia lui a lăpădat și călcat pravoslavnica lege grecească întru care a botezat și hirotonit.”
(dând semne de oarecare nerăbdare).
Dar să revenim la oile noastre din principat, Majestate...
Buccow: Oile noastre ? Pericolul nu sunt bietele noastre oi, ci lupii... Lupii din Dietă. Dieta din Ardeal și stările privilegiate –die Stände- sunt împotriva uniației,împotriva noilor prelați uniți care s-au smuls din ignoranța schismaticilor ortodocși.
Maria Tereza: Acești prelați neo-catolici valahi trebuie apărați, generale. Trebuie îndrumați, Monseniore episcop. Ajutați cu cuvântul, cu făgăduiala, cu amenințarea,cu aurul, la nevoie chiar și cu tunul, dacă nu mai găsiți alte mijloace.O ”pace înarmată”- ”bewaffneter Friede”- trebuie să apere cel mai estic principat al Vienei. Știți foarte bine că valahii care au părăsit religia catolică la care au aderat sunt pedepsiți cu moartea.
(făcând asupra lor semnul crucii)
Duceți-vă acum în Ardeal, faceți-vă datoria. Câștigă pentru Viena, războiul nostru religios-unser heiliger Krieg , generale von Buccow. Am să mă rog personal pentru izbânda ta, noule Ignatiu de Loyola.
”Ad maiorem Dei gloriam”! Spre mai marea slavă a lui Dumnezeu! Mi-ai promis că de ziua mea o să-mi dai o Transilvanie catolică.
(împungându-l cu degetul,imperativ)
Dă-mi o Transilvanie catolică, generale! Ajută-l pe general,Monseniore episcop !
(Episcopul se înclină fără un cuvânt)
Buccov(pocnind militărește călcâiele cismelor): Am înțeles, Înălțimea voastră ! Am să vă dăruiesc o Transilvanie catolică!
(Cei doi se retrag pe dindărătelea)
Tabloul 5
(Pe ulița satului Bichigiu trece Flore, toboșarul satului.)
Toboșarul: Achtung! Atențiune ! Poruncă împărătească !
Se dă de știre la toată lumea din sat că acela care nu merge la biserica unită dumineca asta, va primi drept pedeapsă cincizeci de lovituri de bâtă pe spinare și o amendă de l2 florini. Cine nu crede,să facă bine și să se ducă la biserica cea unită și să vadă bâta spânzurată de poarta bisericii. Cine are urechi de auzit să audă.
Am zis !
(Apare la poarta casei sale din Bichigiu, badea Todoran,cu fluierul de oțel la buze,cântând o melodie).
Tănase Todoran(oprindu- se din fluierat): Ce-ai zis, omule ?
Toboșarul: Ce-ai auzit!
Tănase Todoran: N-am auzit așa bine că sunt bătrân și cam fudul de-o ureche. De urechea pe care am culcat -o în pat...
Toboșarul (uluit):În pat !?!
Tănase Todoran: În patul puștii împăratului Leopold de la Viana,tatăl împărătesei noastre. Așa că te rog să mai spui o dată!
Toboșarul (înduplecat): Cine nu se duce dumineca asta la slujba de la biserica unită ținută de popa unit, primește din înalta poruncă împărătească cincizeci de lovituri de bâtă pe spinare și amendă de l2 florini.
Tănase Todoran(furios , azvârle cât colo fluierul de oțel pe care-l ținea în mâini):
Cu bâta vrea împărăteasa să ne facă pe noi catolici ?!?
(Se retrage , trântind poarta de la uliță.)
Tabloul 6
(La Viena în palatul imperial.Maria Tereza îmbrăcată în ținuta burgundă spaniolă ,ținuta oficială a Habsburgilor și generalul Buccow).
Maria Tereza(austeră și imperativă): Te-am convocat de urgență, generale von Bucow ! Vreau să declar starea de necesitate!
Buccow: Cărui fapt datorați profunda Dvs îngrijorare, Majestate ?
Maria Tereza: Lucrurile au luat o întorsătură foarte neplăcută. Dușmanii strâng cercul în jurul nostru.
Milităreasca Prusie a încheiat un tratat de alianță cu uriașa Rusie...
Buccow(uluit peste măsură): Cum ?!?
Maria Tereza: Cum ai auzit. Suntem un grăunte între două pietre de moară...
Buccow(recăpătându-și calmul):Aceste pietre de moară se vor sfărâma, dacă mă ascultați pe mine, Majestate.
Maria Tereza(se prăbușește în fotoliul de la biroul imperial): N-am crezut că anul acesta l762 să fie un adevărat coșmar pentru Curtea de la Viena. Alianța prusaco-rusă este ultimul lucru la care m-aș fi așteptat.
(cu ochii într-un punct fix)
Cutia cu nisip a Imperiului Romano- German care este Prusia amenință să-și întindă bivuacurile până sub streașinile Schönbrunn -ului meu.
Buccow: Majestate, alianța ruso-prusacă este falsă, de conjunctură...
(încercând să glumească)
Prusia este nimic fără Rusia. Dacă scoateam RUSIA din PRUSIA mai rămâne un singur ”P”. De la... pluton.
Maria Tereza:Dar ce pluton, generale ! Un pluton prusac ! Știi ce disciplinați sunt ăștia ? Să ne grăbim și să întărim granița militară în principatul transilvan.
Am încredere în grăniceri. Nu ei au fost aceia care s-au acoperit de glorie în atacul asupra Berlinului și ocuparea suburbiei Kopernick în octombrie l757 sub comanda contelui Hadik ?
Buccow: Ba da, Majestate.
Maria Tereza: Să ne întoarcem, însă, spre grănicerii noștri problematici. Te întreb iar : ce ne facem cu ortodocșii schismatici din Transilvania ?
Baronul Bartenstein mi-a propus să numesc un conducător religios pentru ei în persoana mitropolitului sârbesc de la Karlowitz ca să nu-i înfuriem pe pravoslavnicii de la Sankt Petersburg.Inainte vreme,valahii erau sub calvini care îi sileau la o credință rătăcită de tot. Aroganții,dar, în același timp, oportuniștii nobili maghiari au văzut în protestantism o armă eficace împotriva catolicismului Vienei.Crezi că s-au bucurat când am restituit moșii și biserici și am ordonat noi danii,când am refăcut episcopiile din Grossvardein -Oradea în l692 și Karlsburg- Alba Iulia în l715 ?
Buccow: Sigur că nu s-au bucurat și au scrâșnit din dinți, Majestate. Dar eu revin cu și mai multă stăruință asupra legitimei mele propuneri înaintate în octombrie l76l și președintelui Consiliului Aulic de Război- ”Hofkriegsrat”, purtător al primei cruci a Ordinului ”Maria Tereza”, contele feldmareșal Daun Leopold Joseph, prinț de Thiano și anume : înființarea Regimentului National de Graniță- ca, astfel, românii să iubească Monarhia noastră și să treacă în masă la religia catolică.
(în șoaptă)
Dar nu direct, ci prin intermediul religiei unite cu Roma sau religia greco- catolică.
Maria Tereza: Propunerile tale cu grănicerii au și fost aprobate de Consiliul Aulic la începutul acestui an l762: 2 regimente secuiești de infanterie,l regiment de husari mixt,l regiment de dragoni și 2 regimente de grăniceri de infanterie românești.
Cu această măsură mai scădem trufia dietei nobiliare din principat,controlăm negoțul în pasuri și trecători, păzim bine punctele vamale, curmăm contrabanda,oprim fuga românilor ortodocși spre Moldova și Valahia,împiedicăm răspândirea ciumei și holerei și a altor molimi.Nu este un simplu cordon militar, ci și unul sanitar, mă înțelegi, nu ?
Buccow:De la Viena se vede totul strălucit,Majestate. Dar cu cât te depărtezi de Viena cu atât mai mult scade forța ei. Pe teren situația este cu totul alta.
MariaTereza: Adică ?
Buccow: Crearea cordonului militar de graniță a nemulțumit profund patriciatul săsesc din Bistrița care se vede ,brusc, văduvit de contribuția țăranilor valahi care erau sub jurisdicția lor. Din iobagi ai sașilor, valahii devin liberi. Și încă înarmați. Asta pare drept o nebunie în ochii sașilor transilvăneni și o amenințare iminentă la adresa patriciatului săsesc,dar și a nobilimii ungurești
Maria Tereza: Acționează cu mare tact și multă diplomație, dragul meu general.
(îngrijorată de- a dreptul)
Nu doresc ca și în Ardeal să circule zicala balcanică:”Mai bine turbanul Profetului decât pălăria Cardinalului”. Să nu-i supărăm , Doamne ferește, prin acte directe și dure de prozelitism catolic, pe supușii noștri valahi.
Sufletul credinciosului din orice parte a lumii ar fi este deosebit de sensibil. Și, mai ales, să nu-i supărăm nici pe frații noștri de sânge germanic din Ardeal.
(în șoaptă)
Între valahii cei mulți și sașii cei orgolioși , tu trebuie să mergi ca pe sârmă. Dar ceea ce faci trebuie să pară că este dirijat din pure rațiuni superioare de stat, mai presus de interesele oricui,spre salvarea Imperiului nostru.
Transilvania are o situație foarte complexă.
Ea nu este ca și celelalte provincii imperiale: Țările de Jos, Ungaria, Boemia sau Moravia, nici ca Slovenia, Stiria ,Kraina,Tirolul , Carintia ori Silezia, nu este nici măcar ca Banatul,înțelegi, Transilvania este Transilvania.
Cel mai răsăritean principat al nostru este și cel mai expus pericolelor...
Misiunea ta este deosebit de grea, dar atât de nobilă și de binefăcătoare pentru Viena , încât trebuie să izbândești cu orice preț.
Să mă ții la curent cu tot ce ai de gând să faci. Drum bun, generale!
Buccow(pocnește călcâile, loial): Pentru mine cea mai mare fericire este să vă slujesc, Majestate, oriunde m-ați trimite pe lumea asta.
Și să vă servesc sub augusta deviză a străbunului nostru împărat Frederic al III-lea: A.E.I.O.U. - „Alles Erdreich ist Österreich untertan”!
(Iese.)
T a b l o u l 7
(Reședința guvernatorului de la Sibiu. În camera de consiliu secret, întrevedere între generalul Adolf von Buccow și viceprimarul bistrițean Johann Friedrich Klein).
Buccow: Îndrăsniți , domnule viceprimar.
Viceprimarul : E o chestiune de mare importanță, domnule general. De mult așteptam să vă întâlnesc.
Buccow: De ce atâta grabă ?
Viceprimarul: Pentru a pune capăt vorbelor de tot felul și zvonurilor, domnule general comandant.
Buccow: Ce fel de zvonuri ? Lumea este rea, preferă să trăncănească vrute și nevrute, în loc să caute adevărul go- goluț.
Viceprimarul: Așa e, domnule general.
(După un moment stânjenitor de tăcere)
Domnule general, permiteți-mi să vă adresez o întrebare sinceră , directă din partea patriciatului săsesc pe care îl reprezint.
Buccov: Poftiți.
Viceprimarul (tușind parcă încurcat): Este adevărat că un anume domn ofițer de la Viena, pe nume colonel baron Schröder, însoțit de locotenentul de geniu Halbmann și de senatorul Bedeus a cercetat 21 de sate valahe din districtul românesc al Bistriței, apoi și satele Nușfalau și Sântioana din districtul săsesc?
(inspirând adânc)
Este adevărat că au luat legătura cu fruntașii satelor românești, dar mai ales cu protopopul Năsăudului și cu popa Mitru din același orășel, iar la Sântioana cu popa Lațcău ,cărora le-au cerut să-i lămurească pe valahi să se înscrie negreșit, atunci când va veni momentul, la trupele de grăniceri ? Este adevărat, domnule general ?
Buccov(surprins, se stăpânește cu greu ): Nu am căderea,domnule viceprimar al Bistritei, să vă răspund la această întrebare atât de îndrăsneață, încât mă gândesc în ce temei mi-o puneți.
Viceprimarul : Am mandat din partea sașilor bistrițeni de a întreba. Pot continua.
Buccov(fierbând): Desigur.
Viceprimarul : Care a fost scopul vizitei inopinate a acestor domni ofițeri și înalți demnitari ai Vienei în districtul nostru săsesc, fără a fi anunțați, în prealabil,așa cum cere eticheta,dacă nu chiar bunul simț ?
Buccow(se înfurie, devine alb ca varul și se ridică în picioare, străpungându-l cu privirea): Am să vă fac cunoscut că valahii Dvs. au înaintat petiție...
Viceprimarul :Ce petiție ?
Buccov(mai tare și rar): Au înaintat o petiție cu care se oferă că vor servi Majestății Sale cu arma, iar națiunea săsească a dăruit districtul românesc al Bistriței...
Viceprimarul (cade ca secerat pe un scaun): A dăruit districtul românesc al Bistriței ?!?
Buccov:Jawohl, mein Herr, a dăruit districtul împărătesei. Orașul Bistrița trebuie să cesioneze de îndată și să-mi aducă actul autentic ca să-l pot trimite domnitoarei. Va trebui să semnați de bunăvoie acest act de cesiune.
(Generalul întinde pe masă un lanț de fier și apoi un lanț de aur)
Viceprimarul (speriat): Ce sunt astea ?
Buccow: Alegeți,domnule viceprimar. Lanțul de fier este închisoarea austriacă, iar cel de aur reprezintă bogăția și titlurile nobiliare.
(imperativ )
Alegeți !
Viceprimarul: Nu semnez fără a mă consulta cu consiliul săsesc.
Buccow: Atunci,dă-mi voie să spun că te-ai născut perdant. Volens-nolens,districtul tot va trece la valahi.
Viceprimarul : Și nici o garanție pentru noi, nimic, nici o compensație,”keine Verrechnung ?”
Buccow: Încă n-am terminat. Chestia aceasta vă va servi ca o deosebită recomandare și va fi spre binele orașului, nu veți pierde nimic ci, dimpotrivă, veți câștiga mult. Mergeți acum la baronul Bruckenthal care vă va face încă alte împărtășiri și vă va da alte îndrumări ...
Viceprimarul: Cum , se poate , una ca asta , domnule generale? Să ne pierdem toți iobagii valahi ?!? Și minele de aur și de argint din Munții Rodnei ?
(Se prăbușește leșinat.)
Buccov(agită un clopoțel): Să vină ordonanța mea ca să-l ridice de aici pe domnul viceprimar de Bistrița.
(Se stinge lumina.)
Tabloul 8
(Palatul guvernatorului Transilvaniei de la Sibiu.Guvernatorul,contele Ladislau Kemeny primește delegația sașilor din Bistrița în frunte cu viceprimarul Klein)
Guvernatorul: Bine ați venit, domnilor!
Viceprimarul: Să ne trăiți,Excelență!
Guvernatorul: Într-o oarecare măsură am fost informat despre problemele Dvs. De aceea, spuneți-mi numai noutățile.
Viceprimarul: Noi nu știm cât cunoașteți despre problema noastră și nici cine v-a informat. De aceea, ca să nu greșesc cumva, dați-mi voie să încep cu...începutul.
Guvernatorul: Nu. Timpul audienței mele este măsurat.Spuneți-mi esențialul.
Viceprimarul(trăgându-și răsuflarea): După cum bine știți, Consiliul Aulic de Razboi de la Viena a plănuit să întărească granița Transilvaniei împotriva Turciei și Rusiei printr-un cordon militar. Cu îndeplinirea acestei misiuni a fost însărcinat baronul Adolf Nicolaus von Buccov. Nu suntem,în principiu, împotriva acestui proiect, dar dorim să știm cum se va realiza în practică. Noi am crezut că vor veni aici soldați instruiți de-ai Măriei Sale.
Guvernatorul : Și ?
Viceprimarul;: Nici vorbă de așa ceva. S-a întâmplat ceea ce e mai rău pentru noi.
Guvernatorul: Adică ?
Viceprimarul : Granița va fi apărată pe o mare lungime de români năsăudeni, supuși de - ai noștri, care își vor dobândi libertatea. Și cu noi cum rămâne ?
(după un moment de tăcere grea)
Dar ce ne supără mai mult este că Viena s-a ascuns de noi, cei care vorbim aceeași limbă cu iubita împărăteasă. În primul rând, l-a desemnat pe generalul Adolf Buccov. De ce ? De ce nu a ales împărăteasa unul din oamenii locului ? Principatul Transilvaniei nu duce lipsă de oameni capabili. Generalul Buccov s-a prezentat la Sibiu pe 5 aprilie l76l unde a fost informat și despre revolta schismaticilor valahi.Căpitanul Luchenstein nu a reușit să-l aducă pe răzvrătitul călugăr Sofronie din Cioara la general.
Abia funcționarul Neumann, un simplu civil, a izbutit să-l înduplece pe călugăr să se prezinte la general pe l mai l76l, tot aici,la Sibiu. Dar Sofronie nu a fost prost. S-a prezentat la general, dar nu singur, ci însoțit de o gardă de 5oo de credincioși, așa că nu a mai putut fi arestat. La 11 mai l76l, la Săliștea Sibiului, Sofronie s-a întâlnit cu o comisie desemnată de generalul Buccov, care a promis răzvrătitului valah că i se va face dreptate.
Guvernatorul Nu am auzit despre această comisie .
Viceprimarul : Nici noi nu am auzit pentru că a lucrat în cel mai desăvârșit secret. Membrii ei au bătut sat cu sat și au stabilit cui va rămâne biserica din așezarea respectivă, care la ortodocși, care la uniți,fără a-i consulta însă pe credincioșiii înșiși.
Guvernatorul : Hm! La cucerirea acestui frumos principat înconjurat de cununa munților Carpați -corona montium- toți valahii erau... ortodocși.
Viceprimarul : Ortodocși ?
Guvernatorul: Ja, jawohl, mein Herr. Valahii erau cu toții ortodocși. O spune chiar istoricul vostru sas Thomas Nägler.
Și sunt atât de mulți, încât la țară limba de comunicare între unguri și sași este limba... română.
(îngrijorat)
Dar Viena este acum foarte hotărâtă să-i catolicizeze. Episcopul catolic de Karlsburg -Alba Iulia, Barany, s-a autointitulat „ episcopus sevae nationis valachicae”, adică „ episcopul sau străjerul sălbaticei națiuni valahe”. S-a început în forță, chiar în prea mare forță ,cred eu , catolicizarea românilor prin ridicarea de școli, biserici, ctitorii, tipografii...
Viceprimarul(scoate niște hârtii): Noi, am ținut o socoteală a noastră , tot în secret, ca și Viena, domnule Guvernator. La secretomania Vienei, patriciatul săsesc a reacționat tot cu o acțiune secretă.
Guvernatorul : Adică ?
Viceprimarul:Am făcut din proprie inițiativă un recensământ-”Volkszahlung-”, la noi, în ținutul Bistritei. ”Zwischen uns sei Wahrheit!”- Între noi să fie adevărul ! Am găsit l28.635 familii ortodocse cu l365 preoți și l362 biserici , față de numai 25.223 familii unite, dar cu 225o preoți și 515 biserici.
Guvernatorul: Deci, uniții au credincioși mai puțini, dar popi mai mulți. Uniții sunt ca niște generali fără armată...
Viceprimarul : Da. Vă rog să mă ascultați.
Un număr de 47 de sate din zona noastră și 55 de sate din Țara Hațegului cu l3.367 familii au fost declarate arbitrar unite cu Roma. Cele 5l5 biserici date cadou uniților au fost însă zidite de schismaticii ortodocși.În multe sate am găsit doar 4 până la 7 familii unite, în rest, toți erau de lege grecească. Mai mult, schismaticii ortodocși au fost obligați să ridice biserici în locul celor luate cu de-a sila. Chiar și ctitoriile brâncovenești de la Făgăraș și Ocna Sibiului, mănăstirile Prislop și Nicula, biserica străveche de la Densuș le-au luat uniții cu ajutorul Vienei. Așa că, ortodocșii sunt în pericol de a nu mai avea deloc mănăstiri.
Guvernatorul: Ce e de făcut în această situație ?
Viceprimarul: Nu știu. Cunosc însă că ortodocșii care vor să se călugărească se duc la mănăstirile din Moldova și Valahia.Sau au întemeiat ei mănăstiri noi, precum cele de la Cheia și Suzana pe Valea Teleajenului, Predeal pe apa Prahovei, ba chiar una de-i zice Cocoș în nordul Dobrogei.
Guvernatorul: Avem aici, catolici, calvini, luterani și unitarieni. Dar pentru ortodocși, se pare, nu este loc sub soarele credinței în principatul Transilvaniei. Valahii sunt doar tolerați, nu sunt a patra națiune, sunt doar a cincea religie receptă...
A cincea roată la căruța principatului nostru...-” das fünfte Rad am Wagen”-...
Așa a fost de când lumea...
Viceprimarul:Excelența voastră,vă raportez că în comitatul Bistriței, preoții uniți au reușit să momească zece valahi slabi de inimă să declare și chiar să jure cu mâna pe sfânta Biblie că toți valahii din Bistrița vor să țină de biserica unită, iar în baza acestor declarații mincinoase și a sperjururilor ,”Comisia de dezmembrare ” de la Sibiu, condusă de Adolf Buccow a înscris toate cele 47 de comune din Bistrița ca unite și dând astfel o cincime din contingentul total al uniației din principat. Am auzit că însăși împărăteasa Maria Tereza l-a felicitat pe general că a înscris până acum 45o8 familii valahe la uniație.
Ni s-a răpit pământul nostru săsesc. Cui să ne plângem ? Dacă nu , mai întâi, Domniei Voastre. Viena tare ne-a oropsit acum.
Guvernatorul : Nu-i pentru prima dată.
Viceprimarul : Mie îmi spuneți ? Când Dieta noastră a încercat să se opună Vienei,iezuitul Anton Dunod ne-a strigat în față: ”Majestatea Sa vă va proteja,cu voința sau împotriva voinței voastre !”Așa am schimbat noi jugul de lemn turcesc, cu cel de fier al Habsburgilor ! După cel de-al doilea Mohacs,când au învins austriecii pe turci în august l687, soldații biruitori au venit în principatul Transilvaniei , s-au împrăștiat peste tot. Au cerut încartiruire – ”Einquartierung”- în Parțium,la Debrețin, Oradea,Baia Mare și Satu Mare.
Dar la Bistritz- Bistrița, noi am refuzat să-i primim pe turbulenții Vienei. Nu am fost singurii, de fapt. La Kronstadt- Brasov, s-a luptat cu mână armată împotriva austriecilor. Compatrioții noștri,aurarul Kaspar Kreisch și pălărierul Ștefan Steiner au fost executați de imperiali în l688.
(frângându-și mâinile.)
Dacă ne vom opune, vom fi și noi executați ,Excelență ?
Guvernatorul: La ce să vă opuneți, domnule viceprimar ?
Viceprimarul: La măsura recrutării țăranilor din zona Bistriței și Năsăudului pentru a crea cordonul militar.
Pentru că prin această măsură, generalul Adolf Buccov a împușcat doi iepuri dintr-o lovitură: primus- a introdus catolicismul la români prin aplicarea hotărârii Consiliului de stat din Viena nr. 86l/176l de a da majoritatea bisericilor ortodoxe la greco-catolici și secundus- a militarizat și granița.
După ce le-a pus crucea catolică pe piept, le-a și dat arme în mâini ca să apere granița, dar să se apere și ei înșiși. Apoi a spionat ce atitudini vor lua Dieta noastră săsească, Guvernul nostru, ordinele și stările din Ardeal-die Stände- și poziția Dvs.
( cu imperioasă rugăminte)
Care este poziția Dvs., domnule Guvernator în această chestiune delicată?
(frângându-și mâinile)
Ce răspuns să duc la sașii din Bistrița ?
Guvernatorul: Nu știu . Crezi că eu mă bucur de ce face generalul Adolf Buccov în principatul meu ? Peste capul meu ? Unde este ”unser Zivilbehörde”, ”autoritatea noastră civilă ”?
Galonatul ăsta se impune numai prin amenințare, forță și brutalitate cazonă. Nu a venit ca om pașnic , ci a organizat în principatul nostru un adevărat ”Feldzug” – ” campanie militară” !
A uitat oare generalul Adolf Buccow că se mai poate naște aici un nou Nicolae Bethlen care să lupte cu arma in mână pentru revenirea la independență a Transilvaniei ? Generalul nu întreabă de nimeni de aici, ci ascultă orbește numai de consilierii săi Turkheim și baronul Samuel Bruckenthal care vrea să-mi ia locul.
(agitând în aer o foaie de hârtie)
Un căpitan de-al lui Buccov, pe nume Sburlati a ocupat cu forță casa cusătoresei Bartin din Bistrița unde s-a încartiruit. Biata femeie a reclamat ...
Viceprimarul: Pe valea Șieului și a Someșului Mare, oamenii noștri m-au informat în taină că generalul a trimes pe colonelul Carol Schroder și sublocotenentul de geniu Halbmann.
Guvernatorul: Ce să facă ei acolo ?
Viceprimarul: Să afle care este poziția populației românești față de magistratul de Bistrița. Apoi au discutat în mare taină cu juzii valahilor spre a-i lămuri să îndemne pe toți feciorii valahi în stare să poarte arme să devină peste noapte tam-nesam soldați grăniceri ,dar și... iezuiți convinși. Ca să iasă de sub jurisdicția noastră seculară. În acest scop au făcut promisiuni cu duiumul .
(se scotocește după o bucată de hârtie)
Iată, ce mi-a scris un om de-al nostru, notarul din Mediaș, herr Michael Heidendorf care s-a întâlnit cu colonelul Schröder.
(Citește.)
„Românii, un popor asuprit, nu aveau obiecțiuni de făcut –afară de trecerea la unire- împotriva militarizării lor, având în vedere și multe promisiuni făcute. Dacă ar fi nevoie și dacă s-ar fi permis, poate că toți iobagii români ar fi devenit grăniceri”.
Guvernatorul (îngrijorat): Ce-o să ne facem, dacă românii ar lua în masă armele oferite de Viena ? Ce s-ar alege de noi,grofii unguri din Ardeal ?
Viceprimarul: Dar de noi,sașii , ce s-ar alege, domnule Guvernator ?
(împreunând mâinile)
Suntem amândoi în aceeași luntre ardelenească prinsă de șuvoaiele neașteptate ale Dunării vieneze. Și, ca să urmez firul întâmplărilor, la 9 mai l762, generalul Buccov a ordonat colonelului Schröder să mă aducă pe mine la Sibiu, fără știrea magistratului săsesc.
Guvernatorul: Și ce s-a întâmplat la Sibiu ?
Viceprimarul: A fost calvarul vieții mele, domnule. La l4 mai l762, cea mai neagră zi din istoria patriciatului săsesc, generalul Adolf Buccov mi-a zis: „Am să vă fac cunoscut că valahii Dvs. au înaintat o petiție în care se oferă să servească Majestății sale cu armele, iar națiunea,adică adunarea noastră săsească a dăruit districtul românesc al Bistriței la împărăteasă. Orașul Bistrița să cesioneze și să- mi înmâneze actul autentic ca să-l pot trimite domnitoarei. Donația vă va servi ca o deosebită recomandare și va fi spre binele orașului. Nu veți pierde nimic, dimpotrivă veți câștiga mult”.
Mi-a întins apoi un lanț de fier ce reprezenta închisoarea și unul de aur ce simboliza bogăția și decorațiile suveranei,invitând să aleg ...
Iar eu, domnule Guvernator, am... leșinat... Cine n-ar fi leșinat dintre sașii din Bistrița ? Cum să pierdem districtul românesc , ca la un joc de cărți , de care nici măcar nu am fost anunțați? Cum să-i pierdem pe iobagii valahi ? După ce m-am dezmeticit, am fost îndrumat la baronul Samuel Bruckenthal care a repetat papagalicește spusele generalului. Eu am cerut să plec urgent la Bistrița, să convoc adunarea patriciatului săsesc. Mi s-a permis acest lucru, iar în l9 mai , am convocat toată suflarea săsească. Patricienii bistrițeni nu se împacă ușor cu cedarea văii Rodnei, a satelor Sântioana și Nușfalău. Ei au pus tot felul de condiții și au cerut despăgubiri în valoare de...
(se scotocește iar în buzunar și scoate o hârtie)
...în valoare de lo5.144 florini... Ce mă sfătuiți să fac , domnule Guvernator ? Asta este o întrunire de mare taină despre care nu trebuie să afle nimeni.
Guvernatorul (după un moment de tăcere grea): Eu vă sfătuiesc să faceți o expertiză amănunțită asupra tuturor pierderilor voastre pe care le suferiți cu militarizarea valahilor. Nu uitați să amintiți și pierderea minelor de argint ,aur și metale neferoase de la Rodna...
(hotărât)
Am să mă duc personal cu această expertiză la Viena, la împărăteasă. Ca să vi se facă dreptate !
(Viceprimarul se aruncă la picioarele guvernatorului.)
Viceprimarul : Sunteți cel mai înțelept Guvernator din lume și nu știu cum să vă mulțumesc.
Guvernatorul: Lasă, lasă...
Viceprimarul : Cum să nu vă mulțumesc, înălțimea voastră? Admir mult curajul Excelenței voastre!
Adolf Buccov trage cu tunul nu numai în mănăstirile valahilor, dar și în cetatea Bistriței mele.
Guvernatorul: Ridică-te, nu-i vreme de pierdut. Faceți cât mai repede expertiza pierderilor voastre.
Viceprimarul (se ridică) Vă mulțumesc,Excelență! Dumnezeu să vă binecuvânteze, toată Bistrița se va ruga zi și noapte pentru sănătatea domniei voastre. Și tot pământul nostru săsesc,” unser Sachsenboden”!
(închinându- se)
Gott mit uns! Dumnezeu să fie cu noi !
(Viceprimarul iese fericit.)
Tabloul 9
(La palatul imperial din Viena. Împărăteasa a mai păstrat câte ceva din înfățișarea sa de femeie blondă, veselă, strălucind de sănătate,înzestrată cu un caracter generos și sincer. A fost crescută cu strictețe de iezuiți și a învățat latina, spaniola,franceza și italiana.Nu cunoștea germana literară, ci numai dialectul de la Viena. A învățat muzica și dansul, obișnuia să joace cărți la care a pierdut și sume de bani, spre dezamăgirea soțului ei. În salonul ei de lucru se înfățișează generalul de cavalerie, Adolf Nikolaus von Buccow.)
Maria Tereza: Am auzit de la sfetnicul meu secret că dorești neîntârziat o audiență. E adevărat ?
Buccov: Foarte adevărat, Majestatea Voastră.
Maria Treza: Ascult, generale.
Buccov: Lucrurile s-au complicat peste masură în Ardeal. Mai mult decât aș fi bănuit vreodată.
Maria Tereza: Adică ?
Buccov: La Bistrița, patriciatul săsesc nu cedează ținutul românesc al Bistriței...
Maria Tereza: Cum ? Sașii mei ? Vorbesc aceeași limbă cu noi, sunt frații noștri.
Buccov(sec):Frate ca frate, dar brânza-i pe bani, cum zic valahii.
Maria Tereza: Ce vreți să spuneți, generale, cu aceste vorbe aproape triviale ?
Buccov: Sașii Majestății Voastre nu vor să cedeze valea Rodnei și satele Sântioana și Nușfalău. Ba, să vedeți, blestemăție... Nu știu ce jurist i-a învățat să întocmescă o expertiză care să arate pierderile pe care le suferă prin renunțarea la acele ținuturi...O expertiză care se întinde pe 25o de pagini. Pretind că este temeiul juridic prin care ne cer despăgubiri în sumă de peste loo ooo de florini.
I-au pus pe doi notari din Targu -Mures de la Tabla Regească să constate daunele suferite de orașul Bistrița în urma militarizării valahilor, pe care ați impus-o Majestatea Voastră. Ce sate, ce păduri, ce pășuni și taxe s-au pierdut pe văile Someșului, Sălăuței și Șieului..
(scoate un act făcut sul)
Iată, am făcut rost de actul de cesiune al văii Rodnei, Majestate. Pe 24 mai a ajuns la mine la Sibiu. L-am citit, l-am aprobat și am scris pe el”manu propria”...
Maria Tereza: Lasă că citesc eu, îți cunosc atât de bine scrisul , dragul meu general...
(citește )
„Eu, subsemnatul, accept cesiunea de mai sus, în numele Majestății sale domnitoare, cu toate condițiile și clauzele, voi căuta să obțin aprobarea ei. Sibiu, 29 mai l762”.
Hm! Dar nu e rău deloc, dragă generale.
Buccov: Ba da, Majestate. „In cauda venenum”, după cum spuneau latinii, „veninul e în coadă” Actul de cesiune are o coadă înveninată rău de tot.O...
Maria Tereza: O, ce ?
Buccov: O anexă... Poftim !
(Generalul înmânează suveranei anexa de la actul de cesiune.)
Maria Tereza(răsfoiește paginile): Văd aici că scrie cu litere mari:
„OBIECȚIUNI”.
Ia să vedem!
Sașii și ungurii din Rodna să nu fie militarizați, românii din satele Sântioana și Nușfalău să fie mutați în valea Rodnei,iar pământul să fie cedat sașilor, satele săsești care trimit turmele de oi și vaci în munții de pe valea Someșului Mare să nu plătească taxă, țăranii din cele 21 de sate care au acceptat militarizarea să achite la timp dijmele ca și până acum , fără opunere, sumele și dobânzile impuse de comisia lui Bethleen în l761 să fie rambursate de către grăniceri, apoi să-și plătească, în continuare, datoriile contractate cu creditorii particulari din oraș, Bistrița să fie scutită de plata impozitelor restante în sumă de 8 757 florini, în urma pierderii Văii Rodnei, valahii din aceste sate să nu acționeze cu absolut nimic pentru a-i determina și pe alții să se înscrie ca grăniceri...
(Împărăteasa aruncă cât colo foile de hârtie)
Dar cine comandă în acest principat transilvan, generale ? Viena sau Bistrița ?
Suntem, amenințați de ienicerii sultanului și de prusacii lui Frederic cel Mare, iar sașii noștri se smiorcăie pentru nimica... Ce propui, generale ?
Buccov: Să nu renunțăm în ruptul capului la granița militară, de-ar fi să plângă toți sașii din Transilvania , nu numai cei din Bistrița. Sunt rațiuni superioare de stat în fața cărora cârcotașii bistrițeni trebuie să amuțească definitiv și irevocabil.
Să se ocupe de cârnați și caltaboși , nu de politică!
(pocnește călcâiele)
Majestate, eu am primit un ordin în 5 iulie l76l de la Consiliul Aulic de Război al Majestății voastre ca să pregătesc acest proiect de înființare a unităților grănicerești în principatul transilvan. Am lucrat la acest proiect cu toată pasiunea și știința militară de care sunt capabil, cu deplasări pe teren, cu informații confidențiale luate de la fața locului. Iată, care sunt propunerile mele:
Primus. Înființarea regimentelor de graniță va atrage imediat desființarea organizației plăieșilor și a pușcașilor;
Secundus. De-a lungul frontierei transilvane, din Bucovina și până în Banat să se înființeze „Miliția grănicerească” cu un efectiv total de l7.ooo de soldați: două regimente secuiești de infanterie, un regiment românesc de dragoni și un alt regiment secuiesc de husari.
Maria Tereza: Și ce înlesniri ai în vedere pentru soldații mei ?
Buccov: Grănicerii să fie scutiți de toate dările, afară de „capitație”, iar din efectivul total de l7.ooo de soldați , doar 2.14o infanteriști și 284 cavaleriști să fie obligati să presteze în timp de pace un serviciu permanent prin rotație.
Maria Tereza: Iar pentru instrucție ?
Buccov: Trei zile lucrătoare pe an și toate duminecile și zilele de sărbătoare, după efectuarea serviciului religios.
Maria Tereza: Ce soldă să le dăm ?
Buccov: 2 florini pentru un grănicer infanterist și 4 florini pentru un grănicer cavalerist. Acesta are obligația să-și întrețină și calul. Iar pe timpul cât grănicerul nu este concentrat, să execute serviciul de pază și cordon militar. Să fie obligat să-și lucreze pământul , să-și îngrijească vitele din gospodaria personală pentru existența sa și a familiei sale.
Maria Tereza: Prea bine, generale. Dar nu e prea scump ?
Buccov: Nu. Dimpotrivă, prin acest sistem de recrutare pe loc se reduc cheltuielile militare anuale la numai l7o.ooo florini. Înainte vreme întreținerea unor regimente de linie de l6-l7.ooo soldați activi costa Imperiul mai mult de l.25o.ooo florini.
Maria Tereza(bate veselă din palme): Deci, de aproape opt ori mai mult au costat trupele active întreținute de Viena?
Buccov: Da, Majestate.Până acum a costat enorm.
Dar cu valahii din principat facem o reducere substanțială a cheltuielilor militare imperiale. Și, pe deasupra, îi și catolicizăm !
Maria Tereza:Perfect,dar e perfect, dragul meu general. Am să te propun la acordarea unei alte mari decorații din Imperiu...
Buccow(frecându-și mâinile): Când au auzit de scăparea de dări, valahii s-au bulucit în jurul ofițerilor austriaci care mai de care. Toți vor ca din țărani, din pălmași, din „ iobagiones servi” să devină grăniceri.
(misterios)
Dar vor fi grăniceri, dacă apără , nu numai Imperiul laic, ci și Biserica catolică... Au să intre în regimentele de grăniceri numai țăranii români de religiune greco -catolică, iar ofițerii să fie numai și numai de religie catolică...Amin!
(Se lasă un scurt moment de tăcere.)
Maria Tereza: Te-ai gândit bine la treaba asta, generale ? Una-i pușca, alta-i sufletul omului .
Buccov: M-am gândit bine , Înălțimea Voastră. Zi și noapte m-am tot frământat și încă mă voi mai gândi. Și mai știu că episcopul valahilor Atanasie Anghel , cel care a îndemnat pe supușii lui la catolicizare a condiționat unirea religioasă de acordarea tuturor drepturilor, avantajelor și privilegiilor de care se bucură catolicii.Iar noi trebuie să ne respectăm promisiunile. Să-i facem egali cu catolicii ! Dar să le schimbăm credința ortodoxă!
Maria Tereza: Dar te-ai gândit vreodată că poate fi și extrem de riscant ?
Buccov: Da. Dar cine nu riscă, nu câștigă. Riscul este o componentă inevitabilă a oricărei politici...Știu că la intrarea noastră în principatul transilvan, am întâlnit o insulă de reformați din rândul claselor conducătoare în mijlocul unei mări de ortodocși schismatici.
Mai știu că proiectul nostru de militarizare este privit cu mare aversiune de nobilimea maghiară și săsească din principat. Tocmai de aceea propun ca acest proiect să nu fie pus în dezbaterea Dietei transilvane.
(scoate sabia din teacă și o flutură în stânga și în dreapta)
Proiectul meu ar fi făcut harcea - parcea. Nobilii atât ar aștepta. Nu am în Dieta transilvană decât câțiva partizani de-ai mei,magnații maghiari Gabriel Bethleen, Nemes și baronul Josinczki.
Maria Tereza: Baronul acesta este o unealtă docilă în mâna ta, de servilismul lui râde toată Curtea de la Viena în frunte cu cancelarul Kaunitz.
Buccov: Cine râde la urmă, râde mai bine, Majestate.
Vă rog să transmiteți acest lucru chiar cancelarului Kaunitz. Nu l-am suportat niciodată. Eu stau în șa, el stă pe perna moale și are și ușa secretă de intrare la Majestatea voastră. Eu, ca militar pur sânge, nu-i pot suferi pe căcăcioșii de diplomați . În loc să tragă cu tunul, trag pârțuri la ceremoniile Curții imperiale și apoi se scuză ceremonios în latinește: „Naturalia non turpia”.În plus, cancelarul Kaunitz se dă în vânt după toate nimicurile și sulemeniturile franțuzești... Ce bărbat poate fi ăsta ?
(salutând militărește.)
Noi doi facem istoria, Majestate, diplomații doar o comentează în fel și chip , de pe margine.
Cui o să rămână gloria ? Nouă, bineînțeles.
Maria Tereza(îl îmbrățișează): Îți doresc mult succes , generale. Inima mea va bate alături de a ta pentru victorie în principatul transilvan.
Buccov(pocnește călcâiele): A.E.I.O.U. -” Austriae est imperari orbi universo”, Preasacră Majestate Cesaro- Craiasca!
(Iese.)
Tabloul 10
(Flore, toboșarul satului Bichigiu, bate toba pe uliță.)
Toboșarul: Achtung! Atențiune! Poruncă împărătească !
Se dă de știre de la Consiliul Aulic de Război de la Viana , de la luminata noastră împărăteasă Maria Tereza și de la generalul comandant Adolf Buccov, că tânărul care este în stare să poarte arme și care dorește să fie grănicer în slujba Majestății sale, să se prezinte de îndată la Năsăud pentru înrolare.
Cel ce va fi grănicer , va fi scutit de toate dările, în afară de capitație. Fiecare grănicer va primi o soldă de doi florini dacă-i infanterist și o soldă de patru florini, dacă-i cavalerist.
Am zis !
(Bate iar toba ritmic și se retrage după un colț de casă.)
Tabloul 11
(La casa lui Tănase Todoran din Bichigiu. În susul văii se aude vuietul lin al unei roți de moară învârtită de șuvoiul apei. Intră un grup de țărani: Vasile din Telciu, Grigore din Zagra și Vasile din Mocod.)
Vasile din Telciu: Bună ziua, bade Todoran!
Tănase Todoran:Bună să vă fie inima, fraților. Dar ce cătați la mine ?
Vasile din Mocod: Am auzit că aici se află cea mai bună moară de pe valea Bichigelului.
Tănase Todoran: Eu stau chiar aici și nu am auzit așa ceva. E o moară obișnuită, ca toate celelalte mori de pe văile noastre.
Grigore din Zagra: Ei și tu, bade Todorane, parcă ai fi prunc și nu ai cunoaște vorbele cu tâlcuri ascunse.
Tănase Todoran: Adică ?
Grigore din Zagra: Noi am venit la moara dumitale care a măcinat cu atâta amar de apă. De apă a ...Timpului.
Tănase Todoran: Ei, da’ șugubeți mai sunteți, oameni buni .
Poftiți, atunci, la moara lui Tănase Todoran din Bichigiu. Cu ce vă pot fi eu de folos, ce să macin eu pentru voi, oameni buni ? Grâu ori secară ?
Vasile din Telciu: Nici de una,nici de alta.
(tușind )
Noi trei am auzit că ai fost cătană împărătească.
Tănase Todoran: Bine ați auzit .
Vasile din Mocod : Și că ai ajuns până la marginea Parisului.
Tănase Todoran: Și asta-i drept. Sena e mare, dar mai frumoasă și mai limpede-i Sălăuța noastră.
Grigore din Zagra: Auzit-ai dumneata ce-a bătut dobașul de știre în sat ?
Tănase Todoran: Auzit, cum să nu aud.
Grigore din Zagra: Și ce zici ? Noi trei am venit la tine precum cei trei crai de la Răsărit la domnul nostru Iisus.
Tănase Todoran: Ei,iar șuguiți , oameni buni cu mine.?
Grigore din Zagra: Nu șuguim de loc, bade Todoran. Vecinii ne-au spus că citești sfânta Biblie cu voce tare.
Noi am venit la dumneata după mare sfat și după înțeleaptă povață, pe care apoi să le ducem oamenilor din satele noastre de pe lângă Năsăud. Ce să facem, bade Todoran ?
Să lăsăm feciorii la grăniceri au ba ?
Tănase Todoran(după o clipă de gândire): Eu zic că toate la vremea lor. Acu nu-i rău să mai lăsăm plugul și să punem mâna pe sabie. Că de-aia-i bărbatu-i bărbat. Și apoi, nu o să ne mai ia împărăția feciorii la oaste cu arcanul și fără de nici un folos. Ne ducem noi, de bunăvoie,chemați deCurtea de la Viana și cu soldă împărătească. Că am auzit că năsăudenii care se duc grăniceri, sunt scutiți de toate dările.
Vasile dinTelciu: În afară de capitație.
Grigore din Zagra: Am înțeles povața, dar baiu-i altul, fraților.
Vasile din Mocod: Care, Grigore ?
Grigore din Zagra: Viana-i departe,dar stăpânii de pământuri sași și unguri sunt aproape. Și ni-e mai aproape cămașa aspră de cânepă, decât pijamaua de mătase a împărătesei. Așa-i ori ba ?
(Se lasă un moment greu de tăcere.)
Tănase Todoran:Ce vrei să spui tu, Grigore ?
Grigore din Zagra: Să nu ne grăbim cu înrolarea la grăniceri .Să mai așteptăm. Un văr de-al meu care trăiește în Secuime a venit zilele trecute în sat.
Tănase Todoran: Și ?
Grigore din Zagra: Mi-a spus că la secui este mare tulburare. Grofii au ținut și țin și acum adunări secrete în care îi îndeamnă pe secui și pe ai noștri să nu se înscrie la grăniceri. Dar nu numai atât.
Am aflat că guvernatorul principatului nostru, contele Ladislau Kemeny a încercat în câteva rânduri să convoace Dieta Ardealului.
Tănase Todoran: Și ?
Grigore din Zagra: Nu l-a lăsat generalul Adolf Buccov care mărșăluiește prin Ardeal cu tunurile dupa el și unde găsește mânăstire ortodoxă trage cu tunul în ea. Iar Dieta,de frica generalului, nu s-a mai ținut, guvernatorul Ladislau Kemeny a fost silit să se pensioneze înainte de vreme.
Nefiind ținută Dieta cea Mare la Sibiu, se țin acum dietele mici peste tot, în târgurile și în satele din Ardeal și unde domnii de pământ , în mare taină, spun românilor și secuilor să nu care cumva să se înscrie la grăniceri că va fi vai și amar de ei.
Judele Bornemissa ține cu Buccow, dar judele Mikes din Trei Scaune este dimpotrivă și spune peste tot că secuii și românii să nu se înscrie la grăniceri... Și mulți secui fug spre Moldova...În comitatul Odorhei, judele Daniel s-a opus la militarizarea graniței, așa că toată zona a fost ocupată... Umblă vorba că împărăteasa o să-l schimbe din funcție pe generalul Buccow... Că e mare tulburare și spaimă în tot Ardealul...
(după un moment apăsător de tăcere.)
Noi ce să facem, bade Todoran? Ce ne sfătuiești ? Ești mai încercat în focul vieții și mai înțelept decât noi, ai văzut multe la viața dumitale . Ce să ne știm face ? Viana-i departe, Bistrița-i colea !
Tănase Todoran(după o pauză lungă): Grigore, spune-mi tu dacă ai văzut vreodată un nobil ungur sau un magnat sas care să se bucure atunci când vede un român înarmat ? Hm ?!?
Este pentru prima oară când Viana pune în mâinile românilor arme.
Bietul țăran român de ieri a devenit, dintr-o dată, ca printr-o minune dumnezeiească și împărătească, grănicerul liber și înarmat de azi. Sigur că acest lucru nu convine stăpânilor de pământuri. Cu ce să mai lucre țăranul pământul? Cu sabia ? Nu se poate ! Cu sabia se muncește în războaie, nu se ară țarina.Viena este departe, tare departe,Grigore,dar Bichigiul,Zagra,Mocod,Salva,Hordou, Rebrisoara, Feldru, Monor, Sângeorz, Rodna, Maieru, Năsaud, Romuli, sunt aproape. Viana-i departe, Grigore, dar departe a rămas acum și teama noastră față de sașii din Bistrița și Sibiu ori față de grofii din Cluj. Românul,de câteva sute de ani, a stat numai în genunchi.Acum a dat Dumnezeu să se ridice în picioare.
Eu am fost cătană împărătească și altă omenie ai în lume dacă ești soldat decât dacă ești un amărât de pălmaș pe moșia sasului ori grofului. De aceea, dacă grofii vin pe la voi prin sat să-i îndemne pe feciorii noștri să nu se înscrie la grăniceri, voi să nu-i ascultați de fel.
Spuneți asta la toți oamenii din satele voastre și ei să repete și la alții și tot așa în toată Țara Năsăudului și mai încolo de ea. Mai mult: feciorii noștri să se ducă cântând la Năsăud și să și strige: ”Virtus Romana Rediviva”.
Grigore din Zagra: Asta ce o mai fi însemnând ?
Tănase Todoran: ”Virtutea română reînviată”. Chemați-i pe toți la voi și învățați-i de pe acum comenzile militare.
Vasile din Mocod: Zău, așa, bade Todorane ?
Tănase Todoran: D -apăi cum ?! Să vedeți voi ce uimiți vor fi ofițerii austriaci de la Viana când vor auzi pe ai noștri vorbind nemțește.
Vasile din Mocod: Și ce să-i învățăm, Doamne ferește-ne ! pe feciorii noștri ?
Tănase Todoran(ia bâta de cioban cu măciulie la capăt și o pune pe umăr în chip de pușcă):
Achtung! Adică ” Atențiune”. Links, rechts,links , rechts! Adică: „Stâng, drept, stâng , drept „!
Ce vă uitați așa la mine ? Sunteți încă bărbați în putere ! Faceți-vă grăniceri! Eu, de-aș fi mai tânăr, aș fugi la Năsăud în clipa asta ! De când nu a mai avut românul o pușcă în mâini ? Ia uitați-vă !
Cu poziția de drepți începe orice armată de pe pământ. „Versorgts Gewehr!” Adică:”Pregătiți pușca!” „Ergreift die Granate!” ” Luați grenada ! ”Richtet her den Zünder”! Adică:” Potriviți aprinzătorul !” Ergreift die Lunte”! Adică:” Luați fitilul!”, „ Blast ab die Lunte”,adică „ Suflați fitilul ! ” Zündet und werft die Granate !” ,adică: ” Aprindeți și aruncați grenada !” ,” Besorgt die Lunte !”, adică : ” Atenție la fitil !”, ”Ergreifts Gewehr !”,adică
” Apucați pușca!”
(Obosit, dupa efortul milităresc)
Ați înțeles ? Ergreifts Gewehr ! Apucați pușca ! Spuneți și voi !
Vasile din Mocod : Ergraitghever!
Tănase Todoran: Bine. Repetați și voi ! Acum eu sunt straja meșter- Feldwebel - ul vostru. Voi sunteți soldați neinstruiți. Repetați după mine: Ergreifts Gewehr !
Vasile din Telciu: Ergraitghever !
Tănase Todoran: Foarte bine ! Asta să spuneți la feciorii și la bărbații încă în putere din satele voastre. Ergreifts Gewehr ! Apucați pușca ! Ați înțeles ?
Vasile din Telciu : Am înțeles, bade Todoran.
Grigore din Zagra: Îți mulțumim din suflet că ne-ai luminat mintea.
Vasile din Mocod: Rămâi cu bine, bade Todoran!
Și moara ... moara din spatele grădinii tale să macine mereu.Că de mare folos ne-a fost vârtelnița iscusită a minții tale ! Noi ne ducem acum să împlinim porunca ta . Ai măcinat bine grăunțele noastre. Să vedem ce fărină o ieși !
Tănase Todoran:O fărină din care să ne coacem o pită pentru o viață nouă. Să vă dea Dumnezeu sănătate, oameni buni !
(Cei trei țărani se retrag. Tănase Todoran execută mișcări de instrucție cu bâta de cioban și rostind comenzi în limba germană: Ergreifts Gewehr ! Apucați pușca ! Ergreift die Granate ! Luați grenada !)
Tabloul l2
(În palatul imperial de la Viena.Generalul Buccov este în audiență la împărăteasă.)
Maria Tereza: Fii binevenit, generale.Să-ți pun cununa de lauri pe creștet ?
Buccov: Nu,mai degrabă,aș merita să fiu biciuit. Vă aduc vești proaste din principatul transilvan.
Ich bin kaputt ! Sunt terminat ! So hart und schwer-”așa de tare și de greu”, nu am mai lucrat niciodată.
Maria Tereza: Durch Leiden, Freude ! Numai prin suferință ajungi la bucurie ,generale.
Buccow: Sunt și vești bune. Cu ce să încep?
Maria Tereza: Începe cu cele rele, prăjitura e la sfârșitul mesei.
Buccov: Îmi cer iertare, nu l-am putut aresta pe călugărul Sofronie de la Cioara, conducătorul schismaticilor din principat. Dacă aș fi prins păstorul, s-ar fi risipit turma. Nu a fost așa, din păcate. Este al doilea eșec al meu. Nu l-am putut aresta nici prima oară.
Maria Tereza(nervoasă): Cum așa ? Ce fel de general ești tu ?
Buccov(ca în transă): Doamne Dumnezeule, de unde au răsărit atâția schismatici, atâția neuniți, atâția ortodocși în Ardeal ? Prima oară, călugărul Sofronie a venit la Sibiu însoțit de o armată de schismatici. Nu am să mai cred o iotă din spusele consilierilor Majestății Voastre precum că : „Nu mai există în Ardeal români ortodocși !”
Asta este o idioțenie!
(îngândurat)
Mă gândesc acum la o concesie : numai românii uniți să fie admiși în serviciu la grăniceri, pe când cei neuniți să fie recrutați pentru completarea regimentelor de linie, fiindcă pe această cale,neuniții se vor simți îndemnați să treacă la catolicism.Ce părere aveți? Consilierii Majestății voastre se plimbă prin Viena, nu prin satele din Ardeal !
Maria Tereza: Am să mă mai gândesc la propunerea ta. Cum a decurs prima oară întâlnirea ta cu călugărul Sofronie ?
Buccov: Rău, cum nu se poate mai rău. Trebuia să-l arestez, însă nu am avut curajul.
Maria Tereza: Dar ce ai pățit ?
Buccov: Înainte de întâlnire, a venit la mine, pe data de 7 aprilie anul trecut , o delegație de 4o de români cu un memoriu.
(se scotocește după act.)
Protopopul Ioan din Săliștea Sibiului a scris asta:
„Noi nu disprețuim sfânta unire, nici nu o surpăm, ci numai nu voim s-o ținem, căci nu o înțelegem... Bisericile mai vechi au fost clădite de strămoșii noștri, la fii și nepoți,când nu se știa încă nimic în Transilvania despre unire”.
Și a mai scris protopopul acesta precum că: ”Preoții neuniți români cer scutirea de contribuție ca cei sași și cei uniți pentru că și ei se roagă pentru Regină, cer să li se lase bisericile și pământurile bisericești , căci cu multă sudoare am clădit bisericile și cu bani am cumpărat pământurile.”
(Generalul începe să tremure)
Maria Tereza: Dar ce s-a întâmplat, generale ? Tremuri?
Doar ți-am dat armata pe mână, ți-am dat și tunuri...
Buccow:Da, tremur de câte ori mă gândesc gândesc că , înainte de tunuri,eu am trimis spioni prin satele schismaticilor și iscoadele mele au raportat că țăranii spuneau:”Mai mare frică au ei de noi, decât noi de ei, că noi ne păzim legea strămoșească”... Să ne fie nouă frică,armatei imperiale, de niște valahi amărâți ?!?
Maria Tereza: Nu te mai gândi la asta! Ce a mai cerut de la tine, delegația schismaticilor ?
Buccov: A cerut eliberarea neuniților din închisoarea de la Kufstein...
Maria Tereza(uimită): Mai avem noi români închiși la Kufstein ?
Buccov: Da, Înălțimea voastră.
Maria Tereza: Cine ?
Buccov: Țăranul Nicolae Oprea din Săliștea Sibiului, precum și Ioan Oancea . Au fost primiți în audiență de soțul Majestății voastre în august l75o. Cereau în acel memoriu: instituirea unei comisii imparțiale care să cerceteze cine-i unit și cine nu și admiterea în Ardeal a unui episcop răsăritean. Cei doi s-au dus în chip neinspirat să se plângă ambasadorului Rusiei din Viena care a scris imediat împărătesei Rusiei...
Atunci valahii au fost urmăriți și arestați ca dușmani ai Imperiului. Mai târziu a fost arestat și închis aici popa Măcinic din Sibiel . De niciunul nu au uitat neuniții când au venit la mine în audiență. De niciunul... Ce memorie formidabilă au !
Maria Tereza: De ce s-au mai plâns țăranii ?
Buccov: Cei din satul Dobra s-au plâns precum că:
(citește iar de pe o hârtie)
„ Se împlinesc 5 ani de zile că suntem fără preoți și bisericile ni le-au închis, iar oamenii noștri mor nespovediți și necuminecați și se îngroapă care pe unde poate ca vitele”.
Mi-au mai spus de un anume popa Ioanes din Galeș care a fost și el închis la Kufstein. Nu a fost uitat nici măcar un valah din temnițele noastre...
Maria Tereza: Ei, și ? Aceia nu sunt simpli schismatici, sunt trădători ai Imperiului. E adevărat că fac plângeri și înaintează memorii la Curtea de la Sankt Petersburg ? Știi ce mi se scrie de către Guvernul de la Sibiu ?
Că ”românii nimic nu doresc mai mult decât dospitura schismaticilor vecini din Muntenia și Moldova”.
Am repetat de zeci de ori propoziția asta care mă îngrozește ! Ce-i de făcut ?
(înciudată)
Trebuia să-i arestezi pe neobrăzații care i-au apărat pe acești trădători. Ți-am dat oaste și tunuri, ce ai făcut cu ele ? Ți-am dat și un episcop sârbesc, pe Dionisie Novacovici, nu te-a ajutat nici acest episcop ortodox în principatul ardelean ?
Buccov: Lumea s-a înghesuit numai la mine personal, pe episcopul sârb îl priveau ca pe un străin. Eu eram autoritatea imperială, la mine veneau valahii schismatici.
Iată, ce mi-au mai scris ! Că la astea sunt buni : să scrie memorii peste memorii, Denkschriften über Denkschriften,la toate curțile din Europa.
(Citește apăsat.)
„Ne rugăm pentru popa Sofronie ca să fie grațiat și să umble în toată țara noastră și să învețe pe popii noștri neuniți de lege grecească până ce ne va trimite prea îndurătoarea Regină un episcop. Noi , românii am stat strajă lângă el, deoarece dregătorii l-au pândit ca să-l piardă , iar protopopii uniți să-l împuște, cum au împușcat la Pogăceana pe câțiva pentru credința lor ceea ce întrebând și cercetând Excelența Voastră(adică eu !), desigur, că se va confirma, căci popa cu numele Sofronie nu dispretuiește , nici nu batjocorește sfânta unire ,ci numai să o țină cine vrea...
Toți românii din Transilvania ne rugăm cu toții să nu fim aduși cu forța la acest lucru ,ci nu mai putem rămâne uniți.Iar pentru învățătorul Sofronie, rugăm toți românii din Ardeal, că mai bine murim și părăsim țara,decât să sufere el prigonire,căci noi l-am îndurat și l-am înduplecat,după porunca prea grațioasei crăiese să ne învețe legea noastră neunită”.
Maria Tereza:Destul,destul; e clar pentru mine...
Buccow:În 26 aprilie 1761, prima zi de Paști , am convocat o mare adunare cu câte un reprezentant din fiecare comună pentru a-și formula plângerile către Viena. Și s-au adunat românii câtă frunză și iarbă din tot Ardealul- câte 2 oameni din fiecare sat,deci au venit mai mulți decât am chemat eu.
Maria Tereza:De ce?
Bucow:Toți așteptau proclamarea libertății religioase din gura Majestății voastre.Mi s-a facut frică și atunci l-am împins în față pe episcopul Dionisie Novacovici care cu vorbe blânde a încercat să domolească plebea ...apoi...
(generalul începe iar să tremure)
Maria Tereza:Ce e cu tine,generale? Iar tremuri?
Bucow:Tremur pentru că l-am văzut atunci, pentru prima oară, pe Sofronie,călugărul schismatic.
(privește ca în transă)
Drumul lui de la Zlatna la Sibiu a fost un adevărat triumf popular. Din toate satele, țăranii se îmbiau să-l conducă spre Sibiu.
S-au strâns după el și după cei trei ucenici ai lui,preoții Lazăr,Teodosie și Efrem ca după un Hristos al românilor ,astfel încât , am fost siliți să închidem porțile Sibiului.
Maria Tereza (sare în picioare):Ați închis voi porțile capitalei principatului ? Asta nu mi-ai spus-o anul trecut !
Bucow(umil) :Da, Majestate Am închis porțile Sibiului.
Maria Tereza: Și călugărul schismatic ?
Buccow: A intrat în Sibiu.
Maria Tereza: Cum așa? A avut curajul ?
Buccov: Da. A intrat singur, fără armată.
Maria Tereza: Fără armată ?!?
Buccow:S-a travestit în haine de țăran și a pătruns pe o poartă laterală,prezentându-se , prima oară, superiorului său, episcopului Dionisie Novacovici... M-am simțit umilit.
Maria Tereza: Ce să-i faci , generale ? Credința e mai tare decât tunul.
Buccov: La 1 mai l76l s-a prezentat în fața mea, personal.
Maria Tereza: Ce fel de om este călugărul Sofronie ?
Buccov: Un om destul de simplu. Eu,fiind înzestrat de la natură cu maniere blânde și bune, totuși, fără a atinge demnitatea comisiei aulice și fără a mă fi dimis la pertractări necuviincioase cu poporul răsculat, am izbutit a convinge plebea să îngăduie lui Sofronie, de care se leagă într-un mod de nedescris,să vină la mine să discutăm...
Maria Tereza: Și ?
Buccov: Călugărul s-a prezentat cu frică și cu tremur în fața mea, dar nu știa că și eu tremuram la rându-mi.
Maria Tereza: Stai ! Un moment!
(duce un deget la buze)
Agenții mei secreți mi-au dezvăluit ceva....
(zâmbind)
E adevărat, scumpul și
(accentuând)
P r e ț i o s u l meu general ?
Este adevărat ?
Buccov(pălind ușor): Ce să fie adevărat, Majestate ?
Maria Tereza: Că ai fi primit de la călugărul schismatic o...
Buccow: O...
Maria Tereza: O ... ștufă bogată în aur și că dumneata i-ai dat pe ea doar șase galbeni...
Buccov:Mda... e adevărat, Majestatea Voastră . De ce să mint ?
Maria Tereza:(curioasă): Auri sacra fames ! Pot să văd și eu filonul de aur ?
Buccov: Desigur, Majestate.
(tușește încurcat, se scotocește în buzunar)
Iată !
Maria Tereza(privind fascinată filonul de aur ): Din acest aur ne confecționăm noi coroanele, bijuteriile, vesela și tot ce este drag capetelor încoronate... Poți să păstrezi darul, generale. Este captură de război ... sau un dar ?
(languroasă).
Numai să nu fie un dar otrăvit !
(Generalul ia filonul de aur și îl introduce în buzunar)
Bucov: Eh !Am făcut schimb de daruri, ca între comandanți de armii.Sofronie nu este călugăr, e un soi de general în sutană... Eu am uniformă, el sutană... Ca să-l câștig de partea noastră, l-am agrăit românește pe călugărul Sofronie prin baronul de Möhringer. Și, după multe învoieli și compromisuri, alintări și amenințări deopotrivă, ca în diplomație, am redactat această „Proclamație”... Aceasta este vestea cea rea, Majestate.
Maria Tereza: De ce ?
Buccov:Pentru că după ce a aflat de conținutul Proclamației, credincioșii ortodocși au rămas profund dezamăgiți. Și s-au risipit care încotro...
Maria Tereza: Cum așa ?
Buccow: Nu știu nici eu. Pur și simplu, nu l-au mai așteptat pe călugărul Sofronie să iasă din cetatea Sibiului și să-l ducă în triumf spre cuibul lui din Munții Apuseni.
Maria Tereza: Ca să vezi !
Buccow:Poporul a simțit că este trădat . Și l-a părăsit pe conducătorul lui de până atunci.
Maria Tereza: Atunci,n-ar trebui să ne bucurăm ?
Buccow: Nu. Pentru că ochii lor de ortodocși se uită de acum înainte spre alte zări, spre Iași, spre București , spre mănăstirile din Valahia și Moldova., ba chiar spre Sankt Petersburg, ceea ce este cel mai rău..... Plebea pregătește ceva teribil și intempestiv împotriva noastră... Nu știu ce anume, dar am presimțiri deosebit de sumbre.
Maria Tereza(gânditoare): Ce ați scris voi în „Proclamația” aceea, generale ,de s-a indepărtat poporul de călugărul Sofronie ?
(dându-și cu palma peste frunte)
A,era să uit: colonelul Schröder mi-a înaintat mai multe rapoarte în care ți-a adus acuzații foarte grave,sperând ca în acest fel să-ți ia locul. Ai grijă !
Buccow: Vă mulțumesc pentru că m-ați prevenit! Un om prevenit face cât doi, nu-i așa ? Socot această purtare de grijă,drept o mare onoare ce mi- o faceți și pentru care vă mulțumesc din inimă. Vă voi dărui o Transilvanie catolică ,Majestatea voastră !
(Se retrage pe dindăratelea din fața împărătesei)
Tabloul 13
(La casa lui Tănasă Todoran la gura Văii Moroșanului sub Pleșe. Sunt adunați Vasile din Telciu, Grigorie din Zagra și Vasile din Mocod).
Vasile din Telciu: Bade Todoran, am spus la oamenii din sat să se înscrie la grăniceri, dar rău am făcut.
Tănase Todoran: De ce ?
Vasile din Telciu: Păi,când ne vine nouă Patenta de la Viana cu consfințirea drepturilor noastre ?
Tănase Todoran: Nu s-a întâlnit generalul Adolf Buccov cu călugărul nostru Sofronie să ni se dea drepturile de către împărăteasa de la Viana ?
Vasile din Mocod: Ba da, s-au întâlnit,dar generalul l-a tras pe sfoară pe omul lui Dumnezeu.
Tănase Todoran: Cum așa ?
Grigore din Zagra: Așa bine. Noi am făcut rost de o copie de pe „Proclamația” semnată de general și de călugărul Sofronie la Sibiu...Dar eu nu știu să citesc, bade Todoran. Ți-am adus actul să ni-l deslușești, că tu ești om învățat.
Tănase Todoran: Dă încoace „Proclamația”.
(Grigore întinde un sul de hârtie lui Tănase Todoran care –și pune ochelarii.)
Vasile din Mocod: Vrem să știm ce au scris și au semnat acolo generalul și călugărul Sofronie de la Cioara,bade Todorane.
Tănase Todoran(începe să citească încet,bătrănește,cu întreruperi lungi):
Proclamație
„Eu, popa Sofronie din iosag Zlacnii,neunit,de lege grecească, după rânduiala bisericii Răsăritului, cari am auzit și am înțeles tot răspunsul înaltei Comisii la cererea noastră, poruncim tare , vouă, neuniților ca să păziți în toate ,cu sfințenie, p u n t u r i l e ce urmează:
1. Împărăteasa, ca o mamă bună cu fiii ei, neuitându-se la simplicitatea Românilor, a vrut să-i mângâie și să le facă o milă.
De aceea, să se roage pentru ea, pentru generalul Buccov, pentru oastea ei.
2.Comisia, la cererea lor,a făgăduit că Românii de legea neunită vor avea pace, cu alte cuvinte, libertate religioasă.
3.Dacă vor dovedi că sunt supuși, comisia le va da sigur și în timp scurt un episcop neunit.
Deci,oprește aspru și sub grea pedeapsă pe candidații la preoție de a mai trece în părțile streine pentru hirotonie.
4.Averile bisericești, ce se aflau la intrarea generalului în țară, adecă la l9-3o martie, vor rămânea în starea de atunci, până la cercetarea de obște a Comisiei, cu toate că Românii s-au lepădat de unire înainte de această dată; totuși,pământurile pe care nu le-au lucrat ei până atunci să nu le ia de la uniți, până ce Comisia nu va face vizitație și nu va lua măsuri cui se vor atribui atunci,le va ține definitiv.
Deci, să se restituie uniților , ceea ce li s-a luat după termenul fixat și să nu mai îndrăsnească nimeni a săvârși acte de forță.”
Vasile din Telciu: Văd că generalul ne amenință pe față. Cine a comis însă , mai întâi , actele de forță ? Asta nu se mai spune, domnule general ?
Vasile din Mocod: Taci, lasă-l pe badea Todoran să ne citeasca mai departe, vorbim după aceea.
Tănase Todoran: Puntul 5.”Preoții neuniți vor plăti contribuție , dar comisia promite că generalul va ierta taxa pe cap”.
Grigore din Zagra: Asta o fi” capitația ”?
Vasile din Mocod : Cred că da.Dar hai să tăcem, că nu-i gata.
Tănase Todoran: „Crâznicii și curatorii să fie ascultători, așteptând pe episcop”.
Vasile din Telciu: Care episcop ? Sârbesc ? De ce nu ne dă Viana un episcop român ?
Tănase Todoran: Puntul 6.”Să fixeze în scris ceea ce au suferit de la preoții uniți sau de la domni pentru lege, prădăciuni, temnițe, persecuții și alte nedreptăți.
Grigore din Zagra: Asta da,e singurul lucru bun din proclamația asta !
Tănase Todoran (citind mai departe): ”Dar nu-i nădejde să li se dea satisfacție pentru cele săvârșite înainte de sosirea Comisiei”.
Vasile din Mocod: Te-ai bucurat degeaba !
Tănase Todoran(citind iar):” Pe viitor, însă fiecăruia i se va acorda ce se cuvine”.
Puntul 7. „Dacă se vor arăta supuși pot nădăjdui că li se va da privilegiu, ca Brașovenilor și Grecilor, iar cei arestați pentru lege vor fi eliberați , cum de altfel popa Ioan din Sadu a și fost eliberat din mila reginei și se va întoarce curând acasă.
Toate acestea se vor căpăta prin ascultarea de generalul și prin supunere față de vladica Dionisie din Buda. Să fie, deci, oameni evlavioși, cinstiți și pașnici.
Dacă însă cineva se opune sau dă alte ordine sub pecetea lui Sofronie sau ocărăște cu vorba altă lege, să-l prindă, să-l aducă la Călugărul, care-l va da Comisiei”.
Vasile din Mocod: Gata ?
Tănase Todoran: Nu. Mai este ceva,
Grigore din Zagra: Să auzim atunci.
Tănase Todoran: „Vă spun și aceea vouă, neuniților, că dacă uniții nu vor păzi această poruncă, își vor da socoteală.
Dar voi fiți oameni cum se cade și plecați, căci altfel, dacă veți păți ceva,nu va fi vina noastră. Pentru că de aceea vă mărturisim poruncile înaltei Comisii , ca să nu ni se dea vina, că nu v-am spus poruncile dacă se va întâmpla ceva rău împotrivitorilor”.
(uimit)
Asta-i tot... Văd că „Proclamația” a fost semnată de călugărul Sofronie al nostru și de generalul Buccov.
Ce părere aveți ?
Vasile din Mocod: Asta nu este Patenta împărătească.Asta este un fel de ordin al generalului care se numește ”Proclamație”,este o învoială nedreaptă , unde noi am ieșit în pagubă. Un petec de hârtie fără de nici un folos ... Unde este Patenta imperială care să consfințească drepturile noastre ? Unde ?
Tănase Todoran: Nu mă mir că poporenii nu l-au mai dus cu alai pe părintele Sofronie la Zlatna. Călugărul s-a temut de tunurile generalului. Generalul i-a dărâmat schitul monahicesc ,nu trebuia să cedeze în fața lui Buccow...
Vasile din Telciu: Așa e. Dar ce amar poate face un călugăr în fața unui tun ?
(se stinge lumina.)
Tabloul l4
(Intră Flore, toboșarul satului Bichigiu, bătând toba )
Toboșarul: Achtung ! Atențiune!
Se aduce la cunoștința tuturor supușilor Majestății sale, ordinul stăpânirii militare a Principatului nostru...
(Se oprește în mijlocul uliței, scoate o hârtie de pe care citește)
„ Mănăstirile de lemn ale schismaticilor ortodocși să fie arse pretutindenea, iar cele de piatră să se distrugă și să se facă raport Excelenței sale generalului, atât despre restituirea bisericilor,cât și despre demolarea mănăstirilor.Iar dacă cineva s-ar opune în mod temerar prea înaltei porunci regale date de mărita Comisie ,să fie pedepsit negreșit cu moarte prin spânzurătoare sau prin pierderea capului ca unuia care disprețuiește poruncile regești și tulbură pacea și ordinea publică.”
Am zis !
(Bate iar toba și dispare după un colț.Se vede umbra unui tun lângă o biserică de lemn,se aude un bubuit puternic și flăcări înălțându-se spre cerul nopții).
A c t u l a l II- l ea
Tabloul l5
(La casa lui Tănase Todoran din Bichigiu la gura Văii Moroșanului sub Pleșe. Sunt adunați în tinda casei sale,Vasile din Telciu, Grigore din Zagra și Vasile din Mocod.)
Vasile dinTelciu: Bade Todoran, am venit la dumneata cu o mare rugăminte: să ne însoțești în delegație la părintele nostru Sofronie.
Tănase Todoran:Stați o țâră,oameni buni,nu dați buzna.De ce să ne ducem la călugărul Sofronie?
Grigorie din Zagra: Ca să ne plângem de răutătile pe care le suferim noi . Și apoi, dumnealui,ieromonahul de la Cioara să le aducă la cunoștință generalului și împărătesei noastre de la Viana . Nu ai auzit ultimele vești ?
Tănase Todoran: De-o vreme ,nu. Eu stau aci singur- singurel toată ziua și citesc Sfânta Scriptură și „Viețile sfinților”.
Grigorie din Zagra: Da’ cu viețile noastre și ale copiilor noștri cum rămâne , bade Todoran ? Cu nașterile,cununiile și înmormântările noastre?
Că popa din Zagra e bătrân și orb și nu-l mai respectă lumea,iar pruncul popii care - l îngrijește nu este scutit de nici un impozit.
De unde aducem un popă de legea noastră ?
Din Moldova,cum au făcut unele sate ?
(temător)
Să nu ni se întâmple și nouă ce s-a întâmplat celor din satul Ighiu.
Tănase Todoran: Da ce s-a întâmplat în satul Ighiu,mă rog ?
Vasile din Mocod: Păi, în satul Ighiu nu este nici un unit.
Tănase Todoran: Ei, cu atât mai bine !
Vasile din Mocod: Numai că au venit în sat niște popi uniți care au convins pe un neam de-al lor să se declare unit.
Tănase Todoran: Dar de ce ? Era musai ?
Vasile din Mocod: Păi, da. Era musai. Să nu rămână biserica unită goală ! Și tot în Ighiu a fost trădătorul acela Ion Deak care a dezvăluit faptul ca părintele Sofronie se afla la Abrud să îngroape o bătrânică.Au venit soldații lui Buccow să-l prindă și să-l ducă la general , părintele Sofronie s- a încuiat în biserică, soldații au spart ușa bisericii cu topoarele...s- au aruncat asupra lui ,el fiind în patrafir...
Au prins însă de veste românii imediat ,au dat cu pietre în soldații lui Buccow, iar aceștia au tras cu puștile...
Grigorie din Zagra: Eu am auzit că în comisiile acelea care umblă la conscripții...
Vasile din Mocod: Cum ai zis ?
Grigore din Zagra: Conscripții, mă ! Conscripții !
Vasile din Mocod: Da’ ce-s alea ?
Tănase Todoran: Un fel de recensământ,îi zice ”Volkszahlung” și în care fiecare om spune ce fel de religiune urmează.
Zi-i mai departe, Grigore ...
Grigore din Zagra: Ei, am auzit că din acele comisii care umblă prin district să vadă în care sate anume s-au lăpădat oamenii de uniație, câți se declară uniți și câți nu, nu este nici un popă ortodox de-al nostru...
Tănase Todoran(înciudat): Nu ?
Grigore din Zagra: Nu. Numai uniți de-ai lor... Și-atunci când scriu, ei notează ce vor ei, nu ce vor oamenii, ca să le iasă lor bine socoteala...
Și unii oameni i-au prins că mint...
Tănase Todoran: Lasă-i să mintă, să se simtă bine protopopii și episcopii lor. Oamenii tot la credința cea veche, strămoșească rămân.Știti voi vorba ceea: Apa trece , pietrele rămân. Voi știți că toată administrația principatului ardelean este la mâna lui Adolf Buccov? Și ei, funcționarii imperiali, episcopii și protopopii fac propaganda unionistă ca să nu-și piardă lefurile, posturile ori, poate, capetele.
Nouă, ortodocșilor, ni s-a cerut să recunoaștem că ne-am lăpădat de unire până în aprilie l76l. Dar cum să ne lăpădăm de ceva, ce nu a fost niciodată al nostru ? Noi n-am fost niciodată uniți! Cum să ne lăpădăm de o credință pe care noi nu am împărtășit-o ? Cum ? Câte nu știu eu, din târgul de la Năsăud ?
Vasile din Telciu: Spune-ne și nouă,bade.Noi am auzit că și acolo,prin târg, cânți din fluierul tău de oțel . E adevărat ?
Tănase Todoran(scoate de la brâu fluierul de oțel și fluieră câteva note):Ei, mai cânt și eu să-și dezlege omul baierile inimii.
Și numai cântul meu le desface. Și multe,multe am aflat, în felul ăsta,fraților ,cu fluierul meu de otel. Meine Stahlpfeife ! Ăsta nu - i fluier, e curată minune ! Este cheia care dezleagă inimile românilor din Țara Năsăudului.
(misterios)
Lumea mă întreabă cum de am reușit eu să fac dintr-o țeavă de pușcă -fluier. ”Întrebați – l pe fierar !” le răspund eu. ”Dar unde - i fierarul ăsta ?” mă descoase câte unul. ”Undeva, la poalele munților Rodnei,între Moldova și Ardeal,” răspund eu. Și iaca , așa intrăm noi în vorbă.
Așa am aflat acolo, în târg ,din gura oamenilor, că în cele mai multe sate nu s-a găsit nici un unit, de aceea protopopii uniți, îndemnați de superiorii lor catolici, au început să-i silească pe supușii lor cu temnița,dar și cu făgăduieli mieroase pentru a se întoarce la uniație. Ba am auzit chiar că popii uniți îi îmbată prin crâșme sau caută să-i atragă pe nehotărâți prin rudele lor apropiate.
(Scoate din sân o scrisoare.)
Am primit în târgul de la Năsăud o epistolă de la Ocna Sibiului, de la un prieten de-al meu.
Grigore din Zagra: Și ce-ți scrie, bade Todoran ?
Tănase Todoran; Acolo, în Ocna, românii ortodocși au refuzat să predea biserica lor cea veche uniților. Atunci, ce credeți voi, că s-a întâmplat ? Hm ?
Grigore din Zagra: De unde să știm, bade Todoran ?
Tănase Todoran: Vă spun eu: au ieșit șase companii de soldați, cu o trupă de husari și chiar câteva tunuri ale generalului Adolf Buccow. Bine că n-a adus toată armata imperiului,” kaiserliche und königliche Wehrmacht...”, însă piese de artilerie grea- ”die schwere Geschützen”- a adus...
Vasile din Telciu (cu ochii măriți de spaimă): Și ?
Tănase Todoran: Creștinii din Ocna au fugit îngroziți în pădurea din apropiere ca niște sălbăticiuni. Au rămas doar câțiva bătrâni neputincioși , ca și mine, și care fiind amenințați, au predat cheile bisericii.
Episcopul unit a luat cheile, a descuiat biserica, a sfințit-o după ritul lor in vreme ce un comando de moșcatiri păzea cu puștile lăcașul lui Dumnezeu. Asta s-a întâmplat la Ocna Sibiului!
Grigore din Zagra: Ei, bine, și ce s-a întâmplat cu ortodocșii de acolo ?
Tănase Todoran: Au primit o bucată de pământ , mai la o parte, ca să-și înalțe altă biserică.
La Săliștea Sibiului a fost la fel.La Rășinari, tot așa. La Sadu, la fel. Cei care nu au predat cheile bisericii, au fost bătuți. Dar asta, nu-i nimic, față de ce s-a întâmplat la Făgăraș.
Vasile din Mocod: Doamne ferește-ne de rău! Ei !
Tănase Todoran: La Făgăraș, biserica ortodocșilor nu a fost ridicată de nimeni altul decât de Vodă Brâncoveanu. Când au venit episcopii uniți să ia biserica voievodală, ortodocșii s-au strâns în număr foarte mare în jurul bisericii lor, strigând că nu le-o dau uniților.
Vasile din Mocod: Și ?
Tănase Todoran: A venit generalul Adolf Buccov și a ridicat un șir lung de spânzurători lângă biserică ca să-i spânzure pe capii răzmeriței. La întoarcerea episcopului Pavel Aron din Blaj și a contelui Nicolae Bethleen,nu i-a mai spânzurat. Dar nici nu i-a iertat întru totul. I-a pedepsit pe mărturisitorii credinței ortodocse , căreia ei îi spun „schismatică”, cu zile grele de temniță, cu bătaie, cu amendă grea în bani și cu expulzare.
Vasile din Mocod: Ce e de făcut, bade Todoran?
Părintele nostru Sofronie trebuie înștiințat cât mai degrabă despre toate aceste răutăți care ni se fac. De ce să nu merem la el ?
Chiar mâine de dimineață! Ce zici ?
(În clipa imediat următoare intră în fugă diacul ortodox Bogdan din Bichigiu, fiul toboșarului Flore. Are hainele sfâșiate și obrazul plin de sânge.)
Diacul Bogdan: Bade Todoran, ajută-mă ! Nu mă lăsa, bade Todoran !
Tănase Todoran : Da ce-i cu tine , măi, strănepoate ?
Diacul Bogdan: Ce să fie,păcatele mele ?
Am fost pe ascuns la hirotonie la Arad la episcopul nostru Sinesie. La întoarcere, am fost oprit de soldații generalului care m-au interogat în fel și chip , iar eu...
( Duce mâna dreaptă la inimă.)
Eu am fost învățat să nu mint.... Ci să spun întotdeauna adevărul...
(oftând din greu.)
Le-am spus că am fost la hirotonie ortodoxă la Arad. M-au bătut și mi-au rupt hainele preoțești. Ofițerii lui au strigat că generalul nu mai vrea picior de popă și nici măcar de diac ortodox în tot principatul Ardealului, că toți românii să treacă la uniație, că dacă nu , vor păți la fel ca mine.
Dar eu pentru credința strămoșească sunt gata a suferi și mucenicie ori izgonire din Împărăție, dar legea ortodoxă nu o voi lăpăda...
(Începe să plângă căznit, înfundându-și fața în mâini în timp ce bătrânul Tănase Todoran îl mângâie pe cap.)
Tabloul l6
(La Palatul Schönbrunn din Viena. Împărăteasa Maria Tereza acordă audiență Eminenței sale , episcopului catolic Bajtay de Karlsburg- Alba Iulia și generalului Adolf Nicolaus von Buccow)
Buccow: Majestatea Voastră, ne-am prezentat într-un suflet la Curte, pentru a cere măsuri de urgență în principatul Ardealului.
Maria Tereza: De ce ? Nu prea înțeleg nerăbdarea și nesiguranța ta.
Buccow: Imperiul trebuie să ia măsuri care nu mai suportă amânare.
Maria Tereza: Tot nu mi-ați spus motivul .
Buccow: Înălțimea voastră, s-a întâmplat ceva foarte grav. Unii ierarhi ortodocși din principatul Ardealului scriu întruna epistole împărătesei Ecaterina a Rusiei...
Maria Tereza(sare de pe tronul imperial ca arsă): Cum ? Și nu mi s-a raportat nimic ? Eu trebuie sa fiu ultima care află ce se întâmplă acolo ? Noroc că s-a isprăvit războiul fratricid între Austria și Prusia și am semnat tratatul de pace de la Hubertusburg pe l5 februarie. Iar voi doi nu sunteți în stare de nimic ?
Sting focul într- o parte, ca să izbucnească în alta ? Ce se întâmplă în principatul transilvan ? Răspundeți-mi pe dată !
Buccow(tușind): Îi las această onoare,Eminenței sale, iubitului nostru episcop de Karlsburg- Alba Iulia de a răspunde primul. ” Seniores priores”... Cei în vârstă au prioritate...
Maria Tereza:Și înțelepciune.
Episcopul Bajtay(cu umilință): Majestatea Voastră, problemele de credință sunt cele mai delicate probleme din lume. Toți pretind cu ușurință că știu adevărul, că urmează calea spre mântuirea veșnică... Dar adevărul este numai la Dumnezeu. În orice problemă, Suveranul nostru pontif de la Roma ne recomandă multă răbdare, credință și diplomație.
Nu vă ascund deloc faptul că principatul Ardealului a fost o mare eretică înconjurată de munți.Această mare eretică trebuie preschimbată acum într-o Mare a Galileii, catolică, unde să ne trimitem pescarii noștri de oameni.
Un loc helvetic, prea frumos ,dar unde,din păcate, semințele lui Luther și Calvin, în loc să piară, au dat destulă roadă ... Această roadă este cu multă, multă neghină,iar noi, trebuie să fim secerătorii ei de pe pământ, nu din cer...
Anii au trecut, din semințele acelea , mici, eretice, au crescut arbori care nu mai pot fi desrădăcinați atât de ușor, Majestate.
Am recomandat multă prudență iubitului și vajnicului nostru general. Nu cu sabia trebuie să biruim , acolo unde putem birui cu semănarea altor semințe bune și curate de credință... Noi trebuie să ne aruncăm propriile noastre semințe...
Buccow(cu ironie nestăpânită): Dacă mai e loc...
Episcopul Bajtay: Întotdeauna există un loc pentru Cuvântul lui Dumnezeu... Iar noi, de vom arunca cu înțelepciune și răbdare, semințele noastre catolice,in Transilvania, din ele vor crește arbori atât de înalți și puternici, încât vor umbri pe ceilalți arbori,chiar dacă au crescut între timp...
Buccow: Majestatea Voastră,Excelența sa,episcopul vorbește în pilde biblice frumoase, dar realitatea în Ardeal este una îngrozitor de urâtă. Eu sunt militar,nu umblu cu fofârlica, la mine unul și cu unul fac doi. Dacă vrem pace cu ereticii ortodocși și protestanți, trebuie să-i supunem. Cum zice latinul : ”Si vis pacem ,para bellum,” ”dacă vrei pace,pregătește-te de război” . În principat, stările generale-die Stände- au alte credințe și sabotează cât pot, pe orice cale, răspândirea credinței noastre catolice. Pe valahi, îi îndeamnă, în secret, să nu se înscrie la uniți.
(întorcându-se spre episcopul catolic.)
Recunoașteți asta, Excelență ?
Episcopul Bajtay:” Horribile dictu”, da, asta este adevărat.Tot atât de adevărat este că valahii emigrează în Moldova și Valahia, dar cifrele care se clamează sunt exagerate. E adevărat și că episcopul unit caută să aducă pe neuniți cu forța la uniație.
Buccow: Recunoașteți și faptul că Biserica catolică nu întreprinde absolut toate demersurile în vederea atragerii ortodocșilor spre catolicism și că trebuie sa intervină Majestatea sa imperială ”manu militari”?
Episcopul Bajtay: De ce amestecați pe preamărita împărăteasă în plutonul Dumneavoastră de soldați ?
(oripilat)
Asta este o adevărată crimă de „laese majestatis”!
Buccov( se pierde cu firea): N-am spus asta, nu îmi atribuiți cuvinte nerostite nicicând, nu-mi răspundeți la întrebare cu o altă întrebare.
Episcopul Bajtay: Vreți să fiu sincer cu Dumneavoastră , generale comandant ? De față chiar cu Majestatea sa care ne poate servi drept arbitru ?
Buccow: Da. Unui militar nu-i este frică de adevăr.
Episcopul Bajtay: Da ?!? Atunci vă spun adevărul gol...pușcă. Și așa sunteți militar... Nu agreez nici cât negru sub unghie metodele Dumneavoastră.
Buccov: Adică ?
Episcopul : M-am cutremurat la propunerea Dumneavoastră de a detașa un corp de 2ooo de soldați contra districtului Bistrița pentru a-i m a s a c r a pe toți, fără a separa pe cei culpabili de cei inocenți...
Maria Tereza(oripilată): Cum !?!
Buccov(se înăbușe de furie): Cred că... cred că m-ați înțeles greșit,Monseniore.
Episcopul Bajtay: V-am înțeles greșit ? Dar la Cozdrioara de lângă Dej ,ce s-a întâmplat ? Răspundeți, dacă nu mie, atunci protectoarei noastre suverane!
Maria Tereza(cu severitate): Ce s-a întâmplat acolo ?
(Generalul Buccow pleacă fruntea în pământ.)
Episcopul Bajtay: Majestatea voastră, la Cozdrioara, generalul a arestat pe câțiva preoți schismatici. Aflând de veste, peste patru sute de țărani valahi i-au smuls cu forța pe preoții lor din mâinile soldaților generalului.
(întorcându-se spre general)
Ați raportat despre acest lucru Majestății Sale ?
Buccow: Nu. Încă nu am apucat.
Episcopul Bajtay(cu sarcasm): Atunci ,am să vă scutesc eu de osteneală, generale comandant. Am să raportez eu împărătesei și , dacă greșesc cumva, nu am nimic împotrivă să mă corectezi.
(Dregându-și cu atenție vocea.)
Îmi permiteți, Majestate ?
Maria Tereza: Desigur.
Episcopul Bajtay: Domnul general comandant a trimis la Cozdrioara trupe de intervenție, trei companii din Turda, o sută de soldați din Cluj, o companie întreagă de dragoni sub comanda colonelului conte de Engelshans.
Conducătorii revoltei țăranești au fost prinși și supuși judecății nemiloase a statariului. Doi români au sfârșit în ștreang, alți doi au fost trimiși la muncă silnică pe zece ani.
Buccow: Nu s-a întâmplat tocmai așa. Numai un valah a fost spânzurat. Celălalt a fost grațiat, având peste 5o de ani și cu șapte copii de crescut.
Episcopul Bajtay(revine în forță): Cunoaște Preasacra Majestate imperială faptul că toți ofițerii și subofițerii regimentului grăniceresc valah, cu excepția capelanului Theodorus Năsăudeanul, sunt străini –”ausländers” ?
Cunoaște Majestatea sa împrejurarea că acești militari, bine plătiți din vistieria imperială, nu cunosc cutumele locurilor, îi disprețuiesc pe valahi, iar pe grănicerii încă nededați cu serviciul militar îi tratează cu o severitate excesivă,dacă nu , de-a dreptul, draconică?
Buccow(iritat): Ce să fac dacă nu am ofițeri valahi suficienți de mulți pentru efectivele de soldați de același sânge cu ei ?
Episcopul Bajtay: Cum să aveți ofițeri valahi, dacă îi scârbiți și pe simplii soldați prin metodele voastre atât de îngrozitoare ?!?
Generalul Buccov: Majestate, vă rog să-i atrageți atenția Eminenței sale, iubitului nostru episcop să se ocupe de episcopatul său , nu de armata mea pe care mi-ați dat-o în grijă cu atâta încredere și devoțiune. În definitiv, de ce să ne ascundem după deget ! - dacă nu erau tunurile mele, nu mai avea la cine să slujească clerul unit din principatul transilvan.
Episcopul Bajtay: Generale comandant, mă întreb și vă întreb sincer: poate tunul să fie ...”misionar” ?!?
Buccow: Da, Monseniore !
Dacă nu merge cu binișorul, trebuie să aplici metode mai aspre. Ce fac regii, Majestatea voastră și iubite episcop când negocierile pașnice de la masa tratativelor eșuează ? Scot tunurile pe țevile cărora scrie: „ULTIMA RATIO REGIS”, adică „ultima rațiune a regilor”. Ce au făcut frații noștri –catolicii spanioli cu sălbaticii din Lumea Nouă ? I-au convertit la catolicism !
Dar cum oare ? Nu cu vorba blândă, ci cu sabia și cu tunul. Cu tunul ...”misionar”.Nu mă acuzați de violență, părinte episcop.Dacă ați face – o, atunci ,ce epitete ați găsi omologilor Dumneavoastră care, după cuvântările înflăcărate ale lui Ferran Martinez din l39l, au provocat masacrul a peste loo.ooo de evrei în Spania ? Aud ?
Episcopul Bajtay: De ce disociați ,generale, pe evrei de creștini ? Mai bine i-ați pune împreună în arenele romane în timpul lui Nero, Domițian, Traian , Decius ori Galerius, când au pierit cu sutele de mii.
Pentru că , spiritualicește, suntem cu toții semiți, din Israel a izvorât credința noastră.
Adevărul Unic nu aparține oamenilor, ci Dumnezeirii și el poate să apară cu totul diferit în ochii și mintea celor ce îl interpretează. Mai este de știut apoi că, mai degrabă oamenii se atașează mai mult divergențelor de opinii, decât convergențelor .
La fel și în cazul nostru: în loc să ne unim într-o părere și într-o strategie politico- religioasă benefică de urmat, ne certăm în fața suveranei noastre,prea bună că ne mai îngăduie în preajmă.
Buccow: Conflictele religioase cu schismaticii români trebuie rezolvate cu mână forte.Din nou spun : ”Si vis pacem ,para bellum!” Asta –i părerea mea.
Am aprins biserici de lemn și am dărâmat mai multe mănăstiri valahe,cuiburi de ignoranță schismatică și nu mi-e rușine de acest lucru . ”Macht geht vor der Recht !”
Episcopul Bajtay(traducând): ”Forța merge înaintea Dreptului”? Hristos nu a fost de această părere, generale !
Buccow: Am acționat în numele Majestății Sale și a Casei de Austria și pentru creșterea numărului de credincioși catolici în principatul transilvan.
(pocnind călcâiele militărește)
Vreau să ofer o Transilvanie catolică, Majestății sale ! Lipsiți de mănăstiri , de biserici, de schituri monahale , românii nu au altă cale decât de a veni spre noi și să îmbrățișeze ,în final, catolicismul... Nu mai au altă cale de ieșire...
Eu nu despic firul în patru că o fi , că o păți. La mine unul și cu unul fac întotdeauna doi, Majestate.
Imperiul nu are nevoie de filosofi chinuiți de incertitudini,de prelați cu mustrări de conștiință,ci de soldați deciși. Cât despre valahi ? ”Oderint,dum metuant !” ”Să mă urască,dar să se teamă de mine !”
Episcopul Bajtay:Nu este așa. Vă aduceți aminte de rescriptul Majestății sale din 11 decembrie l75o ? Nu ? Vi-l amintesc eu, generale.
(cu voce auctorială)
”Poruncim strict Guvernului nostru regesc să nu silească pe nimenea dintre neuniți a -și schimba ritul și cu atât mai puțin să- i prigonească pentru aceasta, să nu-i conturbe,nici să-i împiedice în exercițiul ritului lor prin casele de rugăciune... ,”ut denique contra praemissa deliquentes non ob religionem tanquam apostatae,sed tanquam altissimorum mandatorum transgressores,competenti poena punirentur”... adică, ”numai aceia, despre care se va afla că sunt răzvrătiți,nesupuși,tulburători ai ordinii publice și autorii relelor , vor fi pedepsiți”.
Buccow:Dar cine poate alege sămânță bună de neghină între schismaticii ortodocși ? Cine ?
Episcopul Bajtay: Dumneavoastră, domnule general. Cât fac un român ortodox și un român unit?
Buccow: In mintea mea nu se poate face adunarea asta . Este imposibil.
Episcopul Bajtay: Ba da. Se poate, generale. Încearcă să faci tocmai această adunare și fii omul păcii, nu al vrajbei și al războiului, al arderii mănăstirilor ortodoxe...”Fericiți făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema”. Pe când, Dumneavoastră ...
(Cutremurat de oroare)
”Monasteria ubique comiburrantur lignea,lapidea destructantur”.
Maria Tereza(traducând):” Mănăstirile de lemn să fie arse,iar cele de piatră să fie distruse, pretutindenea”...
Episcopul Bajtay: Da, Majestate,dar...
(întorcându-se spre general)
Cenușa unui schit este cel mai bun liant pentru o mănăstire viitoare.Asta s-a mai văzut în istoria religiilor... În loc să tragi cu tunul în dușmanii adevărați ai Imperiului, tragi cu el în mănăstiri și în biserici ale schismaticilor.
(înclinându- se cu grație )
Eu vreau să fac o propunere Majestății voastre.
Maria Tereza: Să auzim, monseniore !
Bajtay: Prea sacră Majestate imperială!
Vă implor să trimiteți copiii de uniți și neuniți la școlile romano- catolice... ”Lăsați copiii ca să vină la Mine”...
Buccow: Nu sunt de acord, Majestate. Schismaticii valahi sunt inamicii de azi ai Imperiului. Nu renunță la ortodoxie și ne vor contamina în propriile noastre școli...
Episcopul Bajtay: Nu am înțeles ...
Buccow: Cum ați auzit. Nu renunță la dospitura schismatică a celor din Valahia și Moldova pentru că fac pe ascuns plângeri la împărăteasa Ecaterina a Rusiei ca să-i ajute în contra noastră. Un lucru extrem de grav!
De aceea, fiecare biserică ortodoxă din principatul transilvan este teatrul meu de război. În care eu interpretez rolul principal. Îi las pe alții să cucerească bătălii și teritorii pentru Viena, eu vreau să cuceresc sufletele românilor pentru credința catolică a Vienei. La nevoie, dacă nu este suficient cuvântul cel drept, am să folosesc sabia asta sucită și să le fac dreptatea și binele cu de-a sila.
Episcopul Bajtay: Cine ridică sabia, de sabie va pieri, generale.
Buccow: Ha ,ha, ha!!! Te pomenești că de sabia vreunui valah ? Sau mai bine zis: de coasa lui ? Ori de cosorul lui ? Ha, ha,ha !!!
Maria Terez(sobră): Nu râde, generale ! Mă neliniștește temeritatea ta. Totul trebuie să aibă o limită. Tatăl meu, împăratul Carol al VI lea avea o deviză : ” Unabänderlich hält er die Welt zusammen” sau pe latinește ” Constanter continet orbem”.
Episcopul Bajtay (traducând): ” Constanța ,invariabilul, menține lumea”.
Maria Tereza: Da , părinte episcop. Ați vorbit nărăvașului meu general cu mare înțelepciune.
(întorcându- se spre general)
Nu uita că prin diplomația subtilă a Monseniorului episcop, fostul Guvernator al Transilvaniei,contele Ladislau Kemeny a fost de acord cu pensionarea.
O pensionare forțată,ca să nu fim siliți să trecem la măsuri mai dure care ne-ar fi ridicat toată nobilimea în cap. Nu uita pe binefăcătorul tău, pe părintele episcop. Pentru că după Ladislau Kemeny ai urmat dumneata la cârma principatului...
Bajtay:Bietul guvernator ! În luna mai a fost pensionat .
Buccow: Dar i s-a făcut o retragere cu onoruri militare și a obținut o pensie de 4ooo florini pe an... Dacă nu a fost de acord cu înființarea graniței militare transilvanene, să fie de acord cu pensionarea...
Bajtay: Dar pe tine, generale, iluminata noastră suverană te-a numit guvernator fără a mai fi confirmat de Dieta Principatului... Numit deci, nu ales, între numire și alegere este o foarte, foarte mare diferență, generale...
De aceea, fii cu mare băgare de seamă.... În problema religioasă din Ardeal, caută să măsori de o sută de ori și abia apoi să tai numai o dată cu sabia ta vestită sau să tragi cu tunul tău ...
Buccow(cu ochii ficși): Misionar...
Maria Tereza(dând semne de nerăbdare)Audiența s-a terminat, domnilor ! Faceți-vă cât mai bine datoria, față de Casa de Austria, fiecare în felul vostru.
Sper că m-ați înțeles, domnilor ! Și, mai ales, nu uitați deviza: ”Seid einig,einig,einig!”- Fiți uniți,uniți,uniți !
Episcopul Bajtay(făcând semnul crucii spre Buccow): Az Isten tanitsa Kegyelmeteket! Dumnezeu să vă povățuiască!
Buccow: Am să vă dăruiesc o Transilvanie catolică, Majestate !
(întorcându-spre episcop, scoate, mai mult, un șuierat)
”Wer zuletzt lacht, lacht am besten!” Cine râde la urmă, râde mai bine!
(Cei doi se înclină cu respect și ies pe dindăratelea din cabinetul imperial.)
Tabloul l7
( 4 mai 1763. În tinda casei sale din satul Bichigiu,Tănase Todoran cântă domol din fluierul său de oțel. În ograda casei intră episcopul unit de Blaj, Petru Pavel Aron.)
Episcopul de Blaj: Bună ziua.
Tănase Todoran: Bună să vă fie inima, domnule. Cu ce vă pot ajuta ?
Episcopul de Blaj: Dumneata trebuie să fii Tănase Todoran.
Tănase Todoran; De unde știți ? ? ?
Episcopul de Blaj: După descriere și (luându- i o clipă fluierul din mână)după fluierul tău de oțel,deine Stahlpfeife.
(îi înapoiază fluierul)
Tănase Todoran: Da, eu sunt Tănase Todoran.
Episcopul de Blaj: Atunci e nemaipomenit. Am nimerit exact la cine trebuia. Adică la dumneata.
Tănase Todoran: Da’ cine sunteți Dumneavoastră, dacă nu e cu supărare? Nu păreți a fi de pe aici , din apropiere.
Episcopul de Blaj: Ei, și dumneata ... Ca și cum Blajul ar fi la capătul lumii față de Năsăud și nu ne-am mai cunoaște.
Tănase Todoran: Se poate întâmpla una ca asta.Eu când am fost cătană împărătească am avut un ortac neamț care nu-și cunoștea vecinul. Orice se poate întâmpla pe lumea asta. Orice. Nu mă mai miră nimic.
Episcopul de Blaj: Eu sunt episcopul unit cu Roma, Petru Pavel Aron.
Tănase Todoran: De la Blaj ?
Episcopul de Blaj: De la Blaj.
(după o pauză)
Cred că ai auzit de mine ?
Tănase Todoran(schimbare de ton și adresare vădite): Fătul meu, dacă ești de la Blaj și împărăteasa ți-a dat domeniu ,du-te acolo și stai liniștit, nu ne tulbura pe noi, în credința noastră.
Episcopul de Blaj: În care credință, bade Todoran ?
Tănase Todoran: În credința noastră grecească ,ortodoxă, schismatică, cum îi ziceți voi, uniții și catolicii.
(Cu duritate.)
Îți cerem să ne despăgubești pentru pagubele ce ni le-ai provocat prin vizitațiunile dumitale, când ai prădat bisericile și ai luat antimisele.
Ce fel de vlădica ești dumneata ? Dușman al legii pe care cauți să o nimicești,ca împărații păgâni ! Asta ai fost și încă mai ești ! Ai trădat.
Episcopul de Blaj: Pe cine am trădat, bade Todoran?
Tănase Todoran: Cum pe cine ? Toată lumea din satul ăsta știe. Ai trădat pe vlădica Inochentie Micu Klein care și-a dat seama de greșeala sa. De ce nu respecți credința lui de pe urmă ?
Episcopul de Blaj: Care credință, bade Todoran ? Hai să ne lămurim, aici ,acasă la tine. Credința românilor din Ardeal nu poate fi decât una.
Tănase Todoran: Care anume ?
Episcopul de Blaj: Credința în religia unită cu mama noastră .
Tănase Todoran: Cu mama noastră ? Care mamă ?
Episcopul de Blaj: Cu mama noastră ... cu Roma.
Tănase Todoran: Roma ?!?
Episcopul de Blaj: Da, cu Roma,capitala lumii,binecuvântatul loc unde a fost răstignit sfântul Petru și unde i s-a tăiat capul sfântului Pavel, în aceeași zi. Locul unde Columna lui Traian ne arată cine suntem noi, românii de azi și de ieri. Și , mai ales, de mâine. Locul unde s-a înălțat marea biserică catolică . Știi ce înseamnă „catolică”?
Tănase Todoran: Ba bine că nu..
Episcopul de Blaj: „ Catolică” înseamnă universală. Adică o religie care se întinde peste tot pământul și care va birui lumea.
Tănase Todoran: Care lume ? Asta, poate.
Cea de dincolo,nu știu.
Episcopul de Blaj: Bade Todorane, nu te fă că nu știi. Tu nu ești un om prost, ai umblat prin lume mai mult decât mine,ai carte, ai școala vieții, ai slujit pe tatăl împărătesei,împăratul Leopold și apoi pe domnul Moldovei,ai fost și la Paris și la Viana ... Tu nu vezi, bade Todorane , care e mersul lumii ?
Tănase Todoran(uimit): Și care e mersul lumii, mă rog ?
Episcopul de Blaj:Bade Todorane, mersul lumii ar fi cam acesta: că noi, românii, eu și dumneata, trebuie să avem un rost, nu să fim ai nimănui, cum suntem acuma. Suntem , din păcate, prea slabi, pentru a ne permite luxul să fim numai de capul nostru.
Noi, românii din Ardeal trebuie să fim cu ochii spre Apus, dacă nu vrem să apunem de tot.
Să fim cu ochii spre Viana, cetatea cea mare a împăraților romano-germani și spre Roma, de unde ne vine marea noastră putere și chemare: credința catolică, împărtășită de atâtea și atâtea națiuni și popoare mari și civilizate, cu atâtea sute de milioane de oameni.
Iar noi ce să facem acum ? Nu s-au bătut calvinii pentru sufletele noastre să ni le cucerească ? S-au bătut . Nu au reușit , pentru că ei sunt adevărații schismatici, ei sunt cei care s-au rupt de credința catolică și și-au permis libertăți primejdioase și corupătoare.
Noi nu am îmbrățișat credința calvinilor și bine am făcut.
Dumnezeu ne-a păstrat vasul curat pentru credința cea mare, puternică și adevărată, credința catolică, cea care a smuls mormântul Mântuitorului din mâinile păgânilor.
La fel și Viana, după ce i-a alungat pe turci din Ardeal, ne-a întins mâna , nouă, românilor, nouă ,celor năpăstuiți de unguri, de sași și de secui. Noi, bade Todorane, noi, nu suntem în rândul neamurilor din Ardeal
Tănase Todoran(mohorât): Asta o știu și eu.
Episcopul de Blaj: Sunt numai trei nații recunoscute și numai patru religii acceptate. Astea sunt cele șapte păcate capitale ale Ardealului. Dar credința noastră, a românilor, care suntem cei mai mulți, unde-i oare ? Nicăieri ! Ca și cum nu am exista pe acest pământ! Dreptate –i asta, bade Todorane ?
Tănase Todoran: Nu.
Episcopul de Blaj: Și, dintr-o dată a venit Viana prin împărații ei și acum prin împărăteasa cea înțeleaptă și credincioasă și toți ne-au spus așa: „Veniți de vă faceți catolici și veți avea omenie, veți avea școli, veți avea biserici, veți avea bogăție, veți avea putere,cei ce se înscriu ca grăniceri să treacă la uniții cu Roma, veți ieși cu mândrie în rândul lumii !”
Tănase Todoran: Cu mândrie ai zis ? Păi, mândria nu-i bună deloc. Mândria e un păcat.
Episcopul de Blaj: ”Superbia” e un păcat. Dar mândria simplă,atât de firească de a aparține religiei creștine și catolice nu e un păcat. Și noi românii suntem, oameni, nu suntem niște fiare sălbatice, cum ne-au făcut dușmanii noștri.
Tănase Todoran; Eu te înțeleg foarte bine, dar noi, românii nu ne-am născut catolici.
Episcopul de Blaj: Asta nu are absolut nici o importanță.
Nu ai auzit de cea mai mare și dumnezeească minune, mai presus de fire, aceea de a te naște pentru a doua oară întru Hristos ? De nașterea sufletului nemuritor, nu a bietului trup trecător ?
Tănase Todoran: Eu cred că a-ți schimba religia cu care te-ai născut este ca și cum ți-ai schimba mama. Poți să-ți schimbi mama ? Nu. Poți s-o dai pe mama ta cea bună,care te-a născut și crescut cu atâta grijă și iubire, pe alta mai mândră, mai tare, dar străină și mașteră ?
Episcopul de Blaj: Bade Todorane, exagerezi cu comparația asta nepotrivită între mame. Religia ortodoxă și cea unită nu se deosebesc între ele decât prin câteva mărunțișuri: azima catolică în loc de prescura ortodoxă, Purgatoriul catolic care oferă îndreptare sufletului omului, nu ca la ortodocși unde există doar iadul și raiul, Filioque, adică convingerea că Duhul Sfânt vine și de la Fiul și nu numai de la Tatăl ceresc și primatul Papei.
Tănase Todoran(luând Biblia veche în mână): Sfântul Evanghelist Ioan a spus că Duhul Sfânt purcede de la Tatăl și este trimes în lume prin Fiul Său; Hristos a frânt pâine dospită,nu azimă,iar Purgatoriul este un basm grecesc de care Mântuitorul nu a pomenit nimic în Evanghelia sa iar pe Papa de la Roma,voi,catolicii, l–ați făcut zeu, întocmai ca păgânii ...
Episcopul de Blaj: Sunt alte interpretări și alte puncte de vedere care nu trebuie privite la modul absolut. Nu are nici un rost să destrămăm un neam întreg ,neamul nostru , de origine latină, pentru atât de mărunte pricini.Asta ar însemna să nu vedem marea și frumoasa pădure a credinței noastre, din cauza câtorva arbuști uscați care zgârâie nu știu ce orgolii de teoreticieni catolici și ortodocși.
Care să fie aceste mărunțișuri, bade Todorane ? Le știu numai popii în altarele lor, nu și lumea adunată la biserică. Lasă să-și sfărâme capetele, învățații, cu aceste osebiri mărunte, nu poporul cel drept- credincios ! Nici n-ar sta bine și nici n- ar fi sănătos să nu existe mici osebiri între ele. Câte degete are creștinul la o mână? Cinci. Însă nici unul nu se aseamănă cu celălalt. Cu toate acestea, omul lucrează cu mâna sa, ară, culege, sapă, taie lemne, ba chiar își face cruce după ce-și termină treaba taman cu degetele care nu se aseamănă între ele. Ce-ar fi să se războiască degetele între ele ? Nu ar fi cea mai mare nebunie ?
Nu pot să învrăjbească neamul românesc cele patru punturi de o atât de mică osebire între ortodocși și uniți.
Tănase Todoran: Uneori , pe oameni îi poate deosebi și un singur punt. Un punt de vedere. Nu mai zic de cele patru punturi mai mari decât Muntele Rodnei de colea . Unul crede una, altul crede alta.
Episcopul de Blaj: Trebuie ca toți românii să credem numai una. Să fim uniți în credință , bade Todorane. Știi ce au spus consilierii Curții imperiale de la Viena despre Ardeal și ortodocși ?
Tănase Todoran: Nu.
Episcopul de Blaj:Au spus-o cu gura lor: „Nu există în Ardeal români ortodocși.”
De ce au spus asta oare ? Pentru că românii ortodocși, deși există, sunt atât de neînsemnați , încât nu se văd deloc de la Viana.
Atunci ca să se poată vedea nu numai din Viana și Roma, ci din oricare loc al Europei și al lumii întregi, din l698, tot poporul românesc din Ardeal s-a unit. Ca să iasă cu fruntea la lumină, nu să fie ținut în întunerecul cel mai adânc de către unguri, sași și secui.
Noi suntem cei care ar trebui să ne mândrim. Noi,greco-catolicii, dar și ortodocșii pentru că noi suntem din stirpe latină, noi ne tragem de la Roma, noi vorbim aici în Ardeal o latină populară de ne înțelegem, aproape fără probleme, cu italienii ,frații noștri, supușii Romei, de ce nu am fi uniți cu toții? De ce nu am fi de religiune catolică, bade Todorane ? De ce să disprețuim sfânta unire care ne-a dat școli , biserici, cinste în rândul națiilor lumii acesteea ? De ce ?
Tănase Todoran: De ce ? Pentru că religia cu care te-ai născut dumneata, nu o poți schimba. Cum nu-ți mai poți schimba pielea,fără să nu dai ortul popii. Asta-i , părinte, cel puțin, părerea mea.Ascultă-mă bine, că mi-ai putea fi prunc și multe am văzut și am pățit eu la viața mea. Am umblat în lumea întreagă, dar m-am întors în satul în care m-am născut. Și știi de ce ?
(cu o voce tremurândă)
”Nu poți învia din morți decât în pământul patriei!”
Asta a spus-o chiar vlădica vostru Inochente Micu Klein. De ce nu vă duceți la Roma unde a fost înmormântat și să-l aduceți acasă ? Să poată învia și el ! Nu a fost el episcopul vostru !? N-are dreptul la înviere ? Dar nu la Roma...
Episcopul de Blaj: La Roma...
Tănase Todoran:Roma, Roma,îmi umpli capul cu Roma !
Dacă-i pe așa, atunci ,noi ,românii avem două Rome, nu una. Cea de a doua Romă este Constantinopolul lui Constantin cel Mare ,fondat la 33o după Hristos ,după ce prima Romă s-a prăbușit sub barbari. Deci,și eu mă trag de la Roma, de la a doua Romă, mai precis.
Aici au fost și sunt patru religii recunoscute: catolică, luterană, calvină și unitariană.
Cea dintâi, iartă-mă, că ți-o spun de la obraz, a fost cea mai slabă. Dar a venit Viana s-o întărească.
Cum ? Aici e problema ! Nu a venit să ia credincioși din rândurile luteranilor, calvinilor și unitarienilor, ci din rândurile noastre.
De ce ? Pentru că suntem noi latini ? Nu. Ci pentru că noi suntem mai amărâți, suntem mai mulți ,dar nu suntem de fel organizați. Suntem ai nimănui , bine grăiesc ? Așa-i ?
Și ne-au momit cu onoruri,scutiri,cinstiri de tot felul și ne-au mai ușurat din greutatea dărilor și contribuțiilor .
Da, dar de aste scutiri se bucură numai popii uniți, nu poporul de rând. Împărații ne-au înșelat, pe noi, pe cei mulți... Dar înșelându- ne, s- au înșelat pe ei înșiși. Sunt acum înșelători înșelați – ”Betrogene Betrüger”... Pentru că ne-au pierdut...
Dar nici pe popii uniți, nu îi invidiez, dacă stau bine să mă gândesc. Au ei multe dezamăgiri în suflete, numai ei știu. Actul acela de uniație a fost o mare trădare de neam. Pentru că, la urma urmei, numai politica de la Viana și credința în câștig ușor a popilor uniți nu pot să dea naștere la o nouă credință puternică, adâncă, adevărată, fremătând de iubire creștinească...Și mă-ntorc iar și zic: actul acela de uniație a fost o trădare atât de mare încât nici Dunărea noastră laolaltă cu Nilul Egipetului și cu Iordanul cel sfânt nu poate să o spele de păcate ...
Episcopul de Blaj : De ce , bade Todorane ?
Tănase Todoran: Pentru că vlădica Atanasie a uitat făgăduințele de la București, l-a uitat și pe mitropolitul Dosoftei și pe vodă Brâncoveanu și a trimis circulara sa către popii nelămuriți încă, să treacă la unire fără a li se explica nimic. Nimic, nimic, nimic ! S-au găsit doar 38 de protopopi care să semneze uniația, că nu există nici în Ardeal pădure fără uscături.
Episcopul de Blaj : Și n-a făcut bine episcopul nostru Atanasie că a înălțat neamul românesc din negura în care zăcea de atâtea veacuri ? Împăratul Leopold , în anul următor , l699,a și semnat diploma solemnă a unirii și a scutit preoțimea noastră de robota dobitocească.
Tănase Todoran: Dar popimea unită nu este însuși poporul românesc din Ardeal.Iar Atanasie a învățat la școala calvinilor pe care i- a trădat. Și apoi a trădat și poporul românesc... Iar cine trădează o dată...De aceea repet: popimea unită nu este însuși poporul român din Ardeal...
Episcopul de Blaj: Ei, bade, Todorane, este și nu este, mai mult este decât nu este, pentru că țăranii se strâng în jurul preoților ca și puii după o cloșcă. Nu-i așa? Poporul nu se poate ridica decât prin învățătura Sfintei Scripturi din biserici și prin învățătura din școlile înalte,din universități. Unde pruncii noștri să poată învăța românește, nu ungurește sau nemțește sau slavonește. La asta nu te-ai gândit , bade Todoran ?
De ce n- au pierit hoardele ungare la anul looo după Hristos? Pentru că au fost creștinați și ajutați de Papa de la Roma. Dacă nu era unirea cu Roma și cu Viena, poate că și noi, românii din Ardeal, am fi pierit cu totul.
Tănase Todoran: Dacă n-am dispărut noi pe vremea năvălirilor păgânești de atâtea sute de ani, cum să fi pierit doar de câtăva vreme? De la l7oo încoace, nu-s atât de mulți ani.
Nu am avut noi mitropoliții noștri ? Pe Ilie Iorest,Sava Brancovici,popa Lupu Șandru,pe episcopul din Maramureș, Iosif Stoica,n -am avut noi pe Pintea Viteazul ? Pe călugărul Sofronie de la Cioara, pe cei care au putrezit de vii în închisoarea Kufstein ? Hm ?
Și apoi, de ce vreți voi să ne faceți pe noi , uniți, aproape cu de-a sila ?
„În privința credinței,nu trebuie să fie nici o constrângere”,așa glăsuiește chiar Coranul necredincioșilor în versetul 257.Asta am aflat în Moldova. Pentru că dincolo de munți,sultanii turcilor nu s-au atins de credința fraților noștri munteni și moldoveni.
De ce Viana creștinească și nu păgânească îi obligă pe românii din Ardeal să treacă la uniație ? De ce ni s-a ascuns codicilul din actul de uniație și care suna în felul următor:”noi așa ne unim ca toată Legea noastră să stea pe loc”?
(tainic)
Știu toate lucrurile astea de la călugărul nostru Sofronie... Nu mă mai mir acum de vorba asta din Balcani: ” Mai bine turbanul Profetului decât pălăria Cardinalului”. De ce împăratul l- a silit pe Atanasie al vostru să- și țină de teolog pe lângă el un preot de ritul latin? Aud ?
Bietul Atanasie ! S- a întors de la Viana cu un lanț de gât. Nu cu un lanț de fier, după cum ar fi meritat pe deplin, ci cu un lanț de aur și cu o cruce bătută în pietre scumpe cu chipul împăratului Leopold și s- a instalat chiar în biserica înălțată de Mihai Viteazul la Alba Iulia. Care, dacă ar ști, s- ar răsuci în mormânt...
(răsuflă adânc)
Și apoi, părinte episcop, să știi că popii dumitale au două fețe.
Episcopul de Blaj(atins): Adică ?
Tănase Todoran: Noi i-am dovedit mincinoși pe mulți dintre ei.
Episcopul de Blaj: Cum ?
Tănase Todoran: Se jură la catolici că ei țin de religiunea Majestății sale și că ei cred în unire și în cele patru punturi, dar nouă, poporenilor, celor mulți și , cred ei, neștiutori, ne spun cu totul altceva.
Episcopul de Blaj: Ce anume ?
Tănase Todoran: Că ei nici nu cred și nici nu mărturisesc unirea cu Roma.
Episcopul de Blaj(se sufocă):
Au zis ei așa ceva ? Să-mi dai nume, să-mi dai, rogu-te, un singur nume. Să-l afurisesc dumineca viitoare în catedrala din Blaj. Să fie anatema.
Tănase Todoran: Dar de ce să dau eu nume ? Să-i dați afară pe bieții oameni din slujbă, să rămână muritori de foame ?
Lasă-i să mănânce și ei o pâine,ba nu, o ...cum spuneai,dumneata? O... azimă... Noi nu vrem decât să ne ținem de legea veche grecească, aceea pe care au întărit-o cei peste 3oo de părinți de la Niceea și din care noi , românii din Ardeal, am fost smulși fără știința noastră...
Și nu ne mai necăji, părinte episcop. Știi, dumneata, că atunci când au venit credincioșii în urma călugărului nostru Sofronie de la Cioara, au ținut zălog pe nevasta unui funcționar public până nu eliberează pe ortodocșii din temniți ? Știi asta ?
Și mai știi că au spus oamenii atunci că vor cuceri Alba Iulia ?
Și mai știi că strigat cu gura lor că i-am auzit: „ Vom face Blajul una cu pământul ”?
Însă au lăsat de izbeliște acest plan.. Dar știi de ce ?
Episcopul de Blaj: Nu.
Tănase Todoran: Din cauza lui.
Episcopul de Blaj:A cui ?
Tănase Todoran: A călugărului Sofronie. Călugărul nu vrea să învingă cu sabia și cu tunul ca generalul Adolf Buccow. După ce i- a fost distrus schitul , s- a ridicat și mai tare la luptă contra uniației. El vrea să învingă cu cuvântul lui Dumnezeu, cel care a clădit lumea la începutul începuturilor. Și mai știi ceva? Că în august când au năvălit țăranii mânioși asupra Blajului , au cerut pe prigonitorul lor...
(după o pauză)
Adică, pe dumneata !
Episcopul de Blaj(își frământă mâinile):: Da, am trecut atunci prin primejdie de moarte Puțin a scăpat să nu mă ucidă lumea...
Tănase Todoran: Ei,ce să faci ? Cum ar zice neamțul: ”Heute rot, morgen tot”, astăzi rumen, mâine mort...
Episcopul de Blaj: Așa a fost în trecut... Dar de atunci, multe s-au schimbat... Generalul Buccow ne apără acum cu tăria armatei sale și ne cere să ne facem datoria.
(solemn și, dintr- o dată,imperativ)
Și eu vin în numele credincioșilor uniți și personal din partea generalului Buccow, în numele preaîndurătoarei noastre împărătese ca să-ți poruncesc să-mi predai de îndată cheile bisericii din satul Bichigiu pentru a putea sluji acolo..
(Cu imputare.)
De ce nu ai permis fiului tău muribund să ia sfânta cuminecătură de la un preot unit? De ce ?
Tănase Todoran: Pentru că pruncul meu s-a născut sub legea străveche,grecească, nu sub legea voastră unită.Iar dumneta nu ești decât un mărunt urmaș al lui Inochentie Micu Klein. Știi ce a spus , vlădica Inochentie ? A spus cu gura lui aceste cuvinte : „ Mai bine să piară toate ale lumii acesteea, decât să-mi las poporul în veșnică servitute,clerul, pe mine și episcopii urmași în robia iezuiților”... Ai auzit ?
Episcopul de Blaj: Am auzit.
Tănase Todoran: Și ai mai auzit ce a spus părintele Sofronie ?
Episcopul de Blaj: Nu.
Tănase Todoran: Ne- a spus: ”Rămâneți ortodocși,abtineți- vă de la tulburări,nu refuzați dările spre Regină,DAR SUFLETUL PĂSTRAȚI- L PENTRU DUMNEZEU!”
(cu hotărâre)
Nu pot să-ți dau aceste chei pentru că biserica este a noastră, a credincioșilor ortodocși, schismatici, cum spuneți voi, dar schismatici cum suntem, biserica rămâne cui a fost , adică a noastră... Ea a fost ridicată de trei călugări și are o vechime de peste 26o de ani...Unde erați atunci voi, uniții ?
Episcopul de Blaj: Bade Todoran, mai gândește-te. N-ai să poți scăpa de furia generalului și armatei lui.”Kaiserliche und königliche Wehrmacht”...
Tănase Todoran: Apoi eu ce-am zis am zis. Vorba mea e vorbă, nu frunză în vânt. ” Ein Mann, ein Wort !!!” Nu-ți dau cheile !
(amenințător)
Cred că ai înțeles !
(De afară încep să se audă strigăte furioase de săteni: „ Bade Todoran! Bade Todoran ! Dreptu-i că a venit la dumneata piscupul de la Blaj ca să ne ia biserica ? Dreptu-i ? Apoi dacă-i așa, dă-l pe mâna noastră, să-l învățăm noi ce-i biserica !”
Vocea diacului din Bichigiu: Eu l-am văzut cu ochii mei pe piscupul Pavel Aron în sat! Eminentissime ! Reverendissime ! Ilustrissime ! Excelentissime !
(Se aud din ce în ce mai tare , voci de țărani strigând pe diferite tonuri:”Excelentissime ! Ilustrissime ! Ieși afară să te judecăm noi! Să-ți dăm canon ! Nu auzi ? Ilustrissime! Excelentissime !” ”Azi vei simți azima mâniei noastre!”
Episcopul de Blaj(tremurând): Vai de mine ! ”Dies irae!” Mi-a sunat ceasul !” De profundis clamavi ad Te, Domine !” ”Peccavi!” Am păcătuit !!!
(îngenunchează)
”Pater noster, qui es in coelis,sanctificetur nomen Tuum,adveniat regnum Tuum,fiat voluntas Tua...”
Tănase Todoran(calm): Lasă lătineasca acum ,părinte episcop.Că bichigenii nu s-au născut pe malul Tibrului, ci al Sălăuței ! Dar,pentru numele lui Dumnezeu...Ridică-te! Ridică-te ,părinte ! Creștini români suntem! Urmează-mă !
(Iese pe furiș cu episcopul printr-o ușă din spatele casei și care dă spre grădina locuinței lui Todoran și spre pădure.)
T a b l o u l 18
(Flore,toboșarul satului Bichigiu apare de după un colț, bătând toba cu înverșunare și bucurie.)
Toboșarul: Achtung! Achtung! Atențiune ! Atențiune!
Se aduce la cunostința publică aici și acum că mâine va avea loc marea sărbătoare a depunerii jurământului militar de către 9 companii ale Regimentului 2 românesc de infanterie pe platoul zis „Mocirla” de lângă Salva în prezența distinsă și onorabilă a contelui general comandant Adolf Buccow,președinte al Guvernului principatului,a domnului comandant al regimentului 2 Românesc de infanterie de graniță Năsăud, locotenent colonel Georg Raschutz împreună cu ofițerii săi Hohn,Taubenthal,Fluck, Sburlati,Taussaint, Ricord,Bouquier,Dittrichstein,Hambourg,Cosimelli,Schneider , Linden,Ehrenstein și Virazdi , a capelanului nostru Theodorus Năsăudeanul , a preasfinției sale Petru Pavel Aron, episcopul unit al Blajului, a protopopului unit de Năsăud, însoțiți de un mare sobor de preoți uniți.
Excelența sa, domnul comandant al trupelor din principatul nostru,contele general Adolf Buccow vă invită călduros să participați în număr cât mai mare la această aleasă sărbătoare a fiilor noștri care de mâine vor fi grăniceri și vor apăra cu vitejie granițele Imperiului!
Am zis !
(Bate iar toba ritmic și dispare după o streașină joasă a unei case)
Tabloul l9
(Aproape de vărsarea râului Sălăuța în Someșul Mare ,pe platoul zis”Mocirla” de lângă satul Salva unde este dislocat sediul Statului Major al Regimentului 2 Românesc de graniță în dimineața zilei de 10 mai 1763. În spate se zărește un șir de munți împăduriți.În fața elegantei suite de ofițeri și preoți în frunte cu generalul comandant Adolf Nicolaus von Buccow și episcopul unit al Blajului se găsesc perfect aliniate două batalioane ale Regimentului 2 românesc de infanterie, dispuse în linie, alături de alte 8 companii ale Regimentului de dragoni, aduse special pentru această festivitate de la Năsăud și care depuseseră jurământul militar cu o zi înainte, fără nici un fel de incident. Grănicerii recruți sunt îmbrăcați cu sumane scurte,pantaloni strâmți,opinci obișnuite, sumane-uniforme,prevăzute cu guler și mâneci,cămăși de postav alb,cravate roșii la gât și pălării negre. Mai la o parte, mulțimea civilă de țărani năsăudeni și de pe satele din apropiere,bărbați îmbrăcați în straie populare albe în frunte cu badea Tănase Todoran, Vasile Dumitru al popii din Mocod, Grigore din Zagra, Vasile Oichi din Telciu,alături de femei și chiar copii curioși).
Buccow: (spre ofițerii prezenți): Guten Tag,Kamaraden ! Bună ziua , camarazi !
(spre tagma preotească):
Bună ziua, preasfinția voastră ! Bună ziua, cucernici părinți !
Episcopul de Blaj: Bună ziua, Excelență !
Ofițerii și preoții(într-un glas): Să ne trăiți, domnule comandant general !
Buccow(apropiindu-se de episcopul unit): Nu păreți a fi în apele Dumneavoastră, părinte . Nu vă plac festivitățile militare ?
Episcopul de Blaj(șovăind): Îmi plac, domnule general comandant. Cum să nu...
Buccow: Nu vă prefaceți, preasfinția voastră. Nu prea vă face plăcere să veniți pe aici .
Episcopul de Blaj: De ce ?
Buccow: Pentru că ... știți Dumneavoastră de ce ...
Episcopul de Blaj(se bâlbâie): Adică ?
Buccow: Agenții mei mi-au raportat că ați vrut să preluați biserica din satul Bichigiu, dar nu ați reușit.Biserica a fost închisă și un bătrân din sat a refuzat să vă predea cheile.E adevărat ?
Episcopul de Blaj(plecând capul):Da, e adevărat, Excelență!
Buccow: De ce nu mi-ați cerut ajutorul ? Vă dădeam un pluton de dragoni să ocupați biserica.S-au mai întâmplat lucruri din astea în principat.Făceați slujba de sfințire și soldații păzeau biserica.
(oțârat)
Las’că o să-i îmblânzesc eu pe potrivnicii Preasfinției voastre! Din 45oo de grăniceri,aproape 4ooo trebuie să treacă în câteva luni de la schismaticii ortodocși la greco- catolici... Veți avea o mulțime de credincioși ... Cu ajutorul Vienei...
Episcopul de Blaj: Să vă audă bunul Dumnezeu, Excelență!
Buccow(ieșind în fața trupelor de grăniceri în uniformă de gală): Guten Tag ! Bună ziua, grăniceri !
Soldații: Să trăiți, domnule comandant general !
Buccow: Această minunată zi de l0 mai este cea mai frumoasă , vrednică și de neuitat zi a vieții voastre. Este ziua solemnă a depunerii sacrului jurământ militar!
(umflând vocea)
Este ziua când, întocmai marilor soldați ai Antichității,veți spune și voi: „Cum miles ero numquam mea arma foedabo”, adică pe românește: „Când voi ajunge soldat, niciodată nu îmi voi pângări armele”.
Voi nu sunteți soldați ai Imperiului Roman de altădată, dar sunteți grăniceri ai Sfântului Imperiu Romano- German .
Voi, de acum înainte, veți apăra granițele Imperiului în această parte a Europei. De acum veți fi infanteriști și călăreți în ”kaiserliche und königliche Wehrmacht ” !
Țăranul ardelean nu va mai fi țăran sărac, Kleinbauer, ci ”Grenzer”- GRĂNICER! ”Im Frieden und im Kriege!”- ”La pace și la război !”
Episcopul de Blaj (înfiorat de emoție, către suita sa de preoți): Frumos mai cuvântează generalul !
(Se aud murmure de aprobare din partea ofițerilor austrieci: „Ja,jawohl!” și exclamații de uimire ale protopopului de la Năsăud și preoților uniți: „Minunată cuvântare! Ce mare orator este generalul nostru!”)
Buccow: Peste trei zile,exact peste trei zile, este ziua împărătesei noastre. Este o împărăteasă cu suflet mare,cu minte înțeleaptă, credincioasă, tolerantă , față de supușii săi,o crăiasă iluminată în toate augustele însușiri omenești oferite de marele și bunul Dumnezeu. Ea a impus școala peste tot și a poruncit prin Decret imperial ca tot poporul să trimită copiii la școală ca să învețe carte. Nicăieri nu se mai învață carte ca în imperiul nostru!
Tot crăiasa noastră a obligat pe fiecare arhiduce de la Curtea Vienei să învețe o meserie și a redus numărul de sărbători inutile. ” Ora et labora!” Roagă-te și muncește! Așa ne spune Majestatea sa. Ea este cea mai populară și cea mai iubită împărăteasă din Europa.
Deviza sub care cârmuiește împărăteasa noastră este „Justitia et Clementia”, adică „Dreptate și Clemență”.
Tănase Todoran(către ai săi): Nu zicem ba, dar nouă de ce nu ne-a dat împărăteasa Patenta cu drepturile noastre, ale grănicerilor și ale țăranilor de aici ? Și de ce – i silește pe feciorii noștri care trec la grăniceri să se lepede de legea strămoșească ? De ce?
Vasile din Mocod: Apoi, asta-i așa, bade Todoran!
Buccow: Pe când împărăteasa noastră , arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei și Ungariei, mare principesă a Transilvaniei își va sărbători la Palatul Schonbrunn ziua sa de naștere, eu îi voi duce mesajul vostru de credință și de supunere în slujba de grăniceri ai Împărăției,de apărători loiali ai unei Transilvanii catolice!
Grigore din Zagra: Ce bine ar fi ca tocmai de ziua ei de naștere, împărăteasa să ne dea Patenta! Ce ziceți,fraților ? Că de când tot așteptăm... Și noi tot plătim dări și impozite la magistratul săsesc din Bistrița,chiar dacă feciorii noștri sunt grăniceri...
Buccow: Să începem ceremonia oficială de depunere a sacrului jurământ militar.
(înalță vocea)
Achtung! Atențiune! Drepți! Pentru depunerea jurământului militar, prezentați arm’!!!
Rostiți acum după mine:”Jurăm credință veșnică crăiesei noastre Maria Tereza...”
Soldații (aliniați ): ”Jurăm credință veșnică crăiesei noastre Maria Tereza...”
Buccow: „Jurăm să servim „zu Land und zu Wasser”, ”pe pământ și pe apă ”și să mergem oriunde ne va ordona regina...”
Tănase Todoran(strigă tare spre general): Cum, adică, să servim” zu Land und zu Wasser”, „ pe pământ și pe apă ”și să mergem oriunde ne va ordona regina ?
Ieri, la Năsăud, trupa de soldați nu a jurat cu aceste cuvinte:”zu Land und zu Wasser”! Am fost acolo și am auzit...
De ce îi puneți acum,domnule general,să jure „zu Land und zu Wasser”, altfel decât a fost ieri la Năsăud ?
(Se aude un murmur , la început nedeslușit, apoi din ce în ce mai tare în rândurile soldaților grăniceri)
Buccow: Ce se întâmplă acolo ? Ce n-ați înțeles, soldați ? Am să repet a doua oară: „Jurăm să servim pe pământ și pe apă...” „Zu land und zu Wasser”...
Grigore din Zagra (nedumerit): Adică să se ducă feciorii noștri unde și- a- nțărcat mutu iapa, fără de Patenta împărătească ?!
Vasile din Telciu: Să -și lase oasele pe aiurea și să nu capete nici un drept ?
Vasile din Mocod: Frați grăniceri, nu mai depuneți nici un jurământ !
(Murmurul de nemulțumire al soldaților crește și mai mult )
Buccow( nervos) : Was ist das ? Ce se întâmplă cu credincioșii Dumneavoastră, preasfinte episcop ? Aduceți-i la ascultare,vorbiți-le în graiul lor !
Episcopul de Blaj(strigă spre soldați și public): Oameni buni! Oameni buni! Faceți liniște...Ascultați ce vă ordonă Excelența sa, domnul general comandant al armatei imperiale în principatul nostru.
Ce se întâmplă acolo, oameni buni ? Nu rupeți rândurile !
(neajutorat se întoarce către protopopul de Năsăud)
Părinte protopop, dumneata îți cunoști mai bine turma, du-te la credincioșii tăi și-i calmează,au turbat de tot, ne facem de râs în fața generaluluui comandant și a ofițerilor imperiali...
(Se aud vociferări care cresc ca un vuiet de mare. Apoi, brusc se face liniște și în fața trupelor de grăniceri își face apariția badea Tănase Todoran, îmbrăcat de sărbătoare, în straie albe)
Buccow(uluit de surpriză): Cine-i moșul ăsta ? Monseniore episcop, cine este individul ăsta ?... Cum de a îndrăsnit să iasă,fără autorizație, în fața trupelor mele? Îl cunoști ?
Episcopul de Blaj: Da, este badea Tănase Todoran din Bichigiu, cel care nu m-a lăsat să intru în biserica din sat.
Buccow(uluit): Cine ? Moșneagul ăsta ?!? Mein Gott ! Das ist aber stark ! Asta-i prea de tot !
Tănase Todoran(strigă tare): Oameni buni! Oameni buni ! Ascultați-mă bine!
De doi ani mai suntem cătane, adecă grăniceri și carte n-am căpătat de la înalta împărăteasă că suntem oameni liberi.
Ne-au scris iobagi, dăm dare,facem slujbe cătănești, copiii nostri vor merge până la marginile pământului să-și verse sângele. Dar pentru ce ? Ca să fim robi ? Să n-avem nici un drept? Copii noștri să fie tot proști ? Ori vor învăța ceva? Ori ba ?
(înălțând brațele spre cer)
Așa nu vom purta armele, ca și sfânta lege să ne-o ciufulească tisturile.
(înșfacă pușca unui soldat grănicer din fața lui și o aruncă la pământ)
Jos cu armele! Die Waffen nieder !
(Îndreptând degetul arătător spre ofițeri)
Alungați afară păgânii dintre hotarele noastre !
(spre grupul de țărani și spre soldați)
Auziți, creștini români, numai atunci vom sluji, când vom vedea carte de la înalta împărăteasă, unde-s întărite drepturile noastre! Până atunci, nu ! O dată cu capul !
(amenințând cu pumnii goi pe generalul Buccow)
Ce dă gubernia și cancelaria din Beciu e nimica ! Is minciuni goale ! De azi până mâine!
(Se aud de peste tot voci de încurajare din partea țăranilor și soldaților grăniceri):
„Asta așa-i ! De ce să mergem până la marginile pământului,pe pământ și pe apă, dacă nu ne dă patenta împărăteasa?! De doi ani de zile nu s-a făcut nimic pentru noi ! Iacă, nu mai merem ! Să ne dea patenta împărătească!” ”Nu mai vrem să fim soldați ca să plătim și dajdie și bir ca iobagii și să ne și pierdem legea strămoșească!”
( Apoi începe,treptat, să se audă zgomotul puștilor aruncate unele peste altele)
Vasile din Mocod: Pe ei fraților!
Grigore din Zagra: Să nu-i lăsăm să scape !
Vasile din Telciu:: Vreau să simtă mânia noastră!Și generalul și piscupul de la Blaj care a vrut să ne ia biserica pe nedrept! Pe ei, fraților ! Stai, pe loc generale!
Vasile din Mocod: Stai pe loc, piscupule de Blaj !
Diacul din Bichigiu: Să-l prindem pe generalul Adolf Buccow și să-l trimitem sol la Viana cu scrisoarea noastră către împărăteasă. Ca să ne dea Patenta ! Chiar acum !
( Un „Huooo!” formidabil se ridică din rândurile soldaților grăniceri. Apoi , lovituri de pumn,îmbrânceli,țipete și tropot de cai în galop).
Tabloul 2o
(La palatul din Schönbrunn e mare sărbătoare.Se aniversează cu mare pompă ziua de naștere a împărătesei Maria Tereza. Aceasta este îmbrăcată în costumul de mare ceremonie,ținuta spaniolă a Habsburgilor,rochia fiind din brocart aurit cu cravată și manșete în dantelă de Bruxelles.Maria Tereza, alintată ”Resl” de către soțul ei, Franz Stephan de Lorena,mare duce de Toscana,se află în sala de ceremonii ,având pe perete un tablou uriaș care o reprezintă pe împărăteasă ca fiind ”prima doamnă a Europei” . Apare generalul Buccow cu capul înfășurat în cârpe albe.)
Maria Tereza(fericită, radioasă): Dar ce-ai pățit dragul meu general?
(începe să râdă)
Te-ai încăierat cumva în duel pentru vreo femeie?Te-aș felicita în mod sincer pentru asta.”Wein,Weib und Gesang”- ”vinul, femeia și cântecul”... Nimic mai romantic decât un general îndrăgostit ! Te-ai amorezat de vreo fetișcană de valah din principatul transilvan și ești gelos ? Nimic mai rău decât gelozia.
”Eifersucht ist eine Leidenschaft, die mit Eifer sucht, was Leiden schaft !” Acest joc de cuvinte nu este numai un model izbutit în istoria calamburului și al cărui autor este pastorul nostru Schleiermacher,ci exprimă și o bizară realitate :” gelozia este o patimă care caută cu tot dinadinsul motive de suferință...”
(grijulie)
Să trimit după medicul Curții să-ți schimbe bandajul ăsta oribil ? Parcă ai fi după bătălia de la Torgau. Ce -ai pățit, dragul meu ?
Buccow:Este o întreagă poveste, Majestatea voastră. Înainte însă de a trece la subiect, permiteți-mi să vă urez „ab imo pectore’ un călduros „La Mulți Ani !”
Maria Tereza (râde): La mulți ani ?! Ce urare bizară, generale! O femeie,fie ea și împărăteasă,nu vrea să aibă mai mulți ani. Vrea să aibă mai puțini ani ! Nu-i așa ?
(suspinând)
Dar ce să faci ? Anii trec, copii cresc tot mai mari, prin ei ne dăm seama că îmbătrânim și că trebuie să le facem un rost. Până mai putem...La mulți copii de-ai mei deja am găsit. A propos: știi cum sunt bârfită la curțile apusene?
Buccow: Da, majestate. Vi se spune , iertați-mă, „soacra Europei”.
Maria Tereza: Da, mi se spune „soacra Europei”. De ce ți-ai cerut iertare ? Crezi că aceste cuvinte mă jignesc ? Dimpotrivă, porecla aceasta este un titlu de mare noblețe. Sunt „ soacra Europei” doar , pentru mulți din acei care văd cu neascunsă gelozie cum îmi pun copii pe tronuri.
Dar câte nu se mai zvonesc despre mine? Că-mi plac ofițerii și nu numai... Gura lumii-i tare păcătoasă, generale. ”Ich bin besser als mein Ruf...” ”Sunt mai bună decât îmi e reputația...” Așa răspundea Maria Stuart calomniatorilor ei...
Șezi și povestește-mi: ce-ai pățit în răsăriteanul principat de vii la sărbătoarea mea în halul ăsta ?
Buccov: Știți că am promis că de ziua Majestății voastre am să vă aduc un mare cadou.
Maria Tereza: Da, îmi amintesc. Cadoul este Transilvania catolică.
(imperioasă
Tu știi că de onomastica mea, pe l5 octombrie 1756, felmareșalul locotenent Hadik, a cucerit cu doar 3ooo de husari orașul Berlin, a confiscat 6 steaguri prusace ? Pentru câtăva vreme,desigur. Dar a fost o mare victorie simbolică ! I-am dat 3ooo de ducați și Marea Cruce -GrossKreuz. Sper că nu ești mai prejos decât Hadik !
Buccow(cu capul în pământ): ”Zwischen uns sei Wahrheit”, cum zice poetul. ”Între noi să fie adevărul”. Nu am reușit, Majestatea voastră.
Maria Tereza(cade pe un fotoliu): Nu se poate , generale ! Ce s- a întâmplat ?
Buccow: Eu sunt soldat, nu diplomat. Eu spun adevărul, oricât de crud ar fi el.
(sfârșit )
O singură clipă poate să schimbe o lume întreagă,darmite un biet principat ardelean !
Maria Tereza(aspră, presimțind ceva rău): Ce vrei să spui, generale?
Buccow: Chiar înainte de ziua Majestății voastre, grănicerii de la Năsăud trebuiau să depună jurământul militar.
(cu glasul stins)
Nu s-a mai întâmplat asta.
Maria Tereza(sare în picioare indignată): Cum?
Buccow: Un țăran bătrân a ieșit în fața trupelor, incitându-i la nesupunere și la revoltă.
Maria Tereza: Generale, te-am prevenit să fii cu mare băgare de seamă.
Buccow: Am fost foarte atent. Cine să bănuiască , cine? ca un biet bătrân...Pe urmă am fost informat că nu este un simplu țăran neinstruit...
A fost soldat în” kaiserliche und königliche Wehrmacht”, a servit patria... a servit pe tatăl Majestății voastre,împăratul Carol al VI-lea. Acum , se pare, că îi servește numai pe ai lui... A strigat în fața trupelor ” Jos armele !” - ”Die Waffen nieder !”
Maria Tereza:Știe nemțește ?!?
Buccow: Da.
(tulburat peste măsură)
Am mai aflat că din țeava flintei de soldat imperial și -a făurit un fluier de oțel – ”eine Stahlpfeife”- din care cântă în târguri, intrând cu oamenii în vorbă.
Maria Tereza(uimită): Un fluier de oțel ? Eine Stahlpfeife?
Buccow: Da. Fluierul de oțel a devenit semnul de recunoaștere al bătrânului soldat în tot târgul Năsăudului...
Îl cheamă Tănase Todoran. Dar nu a fost singurul care s -a răzvrătit. Am aflat că au fost l9 răsculați: 2 din Bichigiu, 2 din Mocod, 3 din Zagra, l din Poienile Zagrei, 5 din Telciu, 2 din Rodna, l din Runcu Salvei, l din Aluniș, l din Năsăud și l din Sângeorz.
Maria Tereza(scotocind după hârtii într-un scrin): Consiliul de Stat de la Viena te-a prevenit să nu forțezi pe grănicerii români să treacă la uniți . Mulți supuși de –ai noștri au emigrat la sud de Carpați, în Valahia, așa cum a fost cazul celor din Jina, Săliște, Tălmaciu și Drăguș. Consilierii mei mi-au dezvăluit un lucru absolut cutremurător: 45o8 familii românești au plecat anul trecut și anul ăsta în Moldova și în Valahia...
Cei mai mulți- din motive religioase. Ce –i de făcut , generale ?
Așa riscăm să–i pierdem pe toți supușii români din Ardeal . Sunt cei mai săraci,darsunt cei mai numeroși contribuabili. Cine plătește dările ?
(nemulțumită)
Apoi mi s-a mai raportat că ofițerii tăi sunt străini - „ausländers„- și că își exprimă cu glas tare și direct repulsiunea față de datinile religioase ale românilor . Vinovați sunt mai ales subordonații tăi Georg Raschutz și Johann Dambrowka care i-au băgat pe grănicerii din Năsăud în carcera militară.
(examinându-l cu atenție la cap)
Numai tu ai fost bătut, generale ?
Buccow: Au mai fost bătuți și protopopul unit de Năsăud,împreună cu preotul Dumitru , tot din Năsăud.
Maria Tereza: Au fost bătuți prelații noștri uniți ?
Buccow: Da. Asta încă nu-i cel mai rău lucru. Însă ...
(începe să tremure )
Maria tereza: Ce este , generale ? De ce tremuri ?
Buccow: Pentru că mă înspăimântă amintirea zilei de depunere a jurământului militar...Pentru că...
(cu o voce stinsă)
Au fost uciși chiar doi dragoni de la cazarmă de la Năsăud.
Maria Tereza (îngrozită): Au fost uciși, generale ?
Buccow(dă din cap): Da, majestate. Eu și episcopul unit de Blaj, preasfinția sa Petru Pavel Aron, abia am scăpat cu fuga din fața gloatei mânioase.
Vizitiul s-a înecat în apa Someșului A fost o adevărată teroare valahă,cum rar mi-a fost dat să văd. Însemnele armatei imperiale au fost umilite. Ce să mă fac, Majestate ? Tunurile mele au amuțit în fața unui fluier de țăran. Oare bătrânul acela,pe nume Tănase Todoran, nu este omul sașilor din Bistrița,a acelor sași încăpățânați care se opun din răsputeri militărizării graniței ? Oare moșul valah nu este marioneta magnaților unguri?
Maria Tereza:Este de datoria ta să afli. Îți dau mână liberă, generale, să conduci ancheta și să- l pedepsești...Doar nu s-a desființat încă draconicul ” Codex Theresianum.” De ziua mea sunt generoasă: îți dau toată libertatea de a acționa.Acționează !
(solemnă ,aproape marțială)
Se pare că vei inaugura , prima tragere , generale Buccow...
Buccow(mirat): Prima tragere ?! Cu tunul ? Dar am tras deja ! Și nu o singură dată ... Einmal ist keinmal !
Maria Tereza: Prima tragere... mein lieber General, dar nu cu tunul,ci...
(după un moment apăsător de tăcere și tensiune)
... prima tragere pe roată... prima tragere pe roată a unui răzvrătit valah din principatul Transilvaniei. De ce nu,la urma urmei ? ”Codex Theresianum” este încă în vigoare.Să trecem de la teorie la practică - ”übung macht den Meister ! ” Exercițiul îl face pe meșter !
Buccow: Majestate, blazonul mânjit al armatei noastre imperiale nu se spală cu apă chioară din Sălăuța sau Someș.
Maria Tereza: Știu, generale ! Onoarea pătată nu se spală decât cu sânge.
Întoarce-te degrabă în principat și fă ordine ! M-ai înțeles ? Ordnung, Ordnung, Ordnung !!!
Buccow(pocnește călcâiele): Am înțeles, Înălțimea voastră!
(se retrage respectuos pe dindăratelea)
Tabloul 21
(Flore, toboșarul satului din Bicihigiu apare de după colțul unei case)
Toboșarul: Achtung! Achtung ! Atențiune ! Atențiune! Se aduce la cunoștință tuturor!
(scoate o hârtie cu pecete de pe care citește)
Dau cetire sentinței de condamnare a celor vinovați de tumult și răscoală ,sentință publicată în fața cvartirului din Bistrița a domnului colonel baron Schröder și ordonată de către generalul de cavalerie comandant Adolf Buccow. Iată, cum sună:
1.Todoran a lui Dănilă din Bichigiu de 12o de ani să fie frânt cu roata de sus în jos ,iar capul lui să fie legat de o roată pentru că a reținut pe oameni de la unire și de la înrolarea în statutul militar grăniceresc, precum și pentru că , la cererea stăruitoare a fiului său muribund, n-a lăsat să-i ofere acestuia sfânta cuminecătură;
2.Vasile Dumitru a Popii, alias Vasoc din Mocod să fie trecut de la viață la moarte prin ștreang pentru rebeliune;
3.Manu Grigore din Zagra să fie spânzurat tot pentru aceeași crimă;
4.Vasile Oichi de la Telciu să fie pedepsit la fel.
Trupurile acestor criminali să fie lăsate neînmormântate pe locul de pierzare, ca pildă de groază pentru alții;
5.Ion Scuturici,6.Dumitru Scuturici,7.Miron Natul ,8. Dumitru Homei din Telciu,9.Apostol Moldovean,10.Petru Barzo din Rodna,11.Dâmbul Alexa,l2. Ioan a Popii Petre din Zagra,l3.Petre a Popii Nicolae din Bichigiu,l4. Zinvel Vasile din Poieni,l5.Iuon Anghelini din Runc,l6. Ieremie Bucșa din Mocod,l7.Finigar Samuilă din Găureni,l8.Ioan Hant din Năsăud,l9. Andrei Nicolae din Sângiorz:
Acestor l5 criminali încă li se citește sentința să fie spânzurați ,dar după publicare, sunt grațiați de la moarte și li se dicteză pedeapsa:
să treacă de 1o ori în sus și de 1o ori în jos printre loviturile de vergi a 3oo de soldați”.
(bate scurt toba)
Am zis !!!
(Bate iar toba, de data asta mai energic și mai îndelung și se retrage).
Tabloul 22
(În celula închisorii Garnizoanei din Năsăud sunt adunați pentru execuție: Tănase Todoran, Vasile Dumitru a Popii din Mocod, Grigore din Zagra și Vasile Oichi din Telciu).
Tănase Todoran: În câte suntem astăzi, fraților ?
Vasile din Mocod: Stai să-l întreb pe temnicer!
(Strigă tare printre gratii)
Rog ,spune-ne în ce zi suntem astăzi ?
Temnicerul: În l2 noiembrie, nenorocitule.
Tănase Todoran:Nu în l3 ? Și împărăteasa s-a născut într-o zi de l3,daca nu mă înșel cumva.
Temnicerul (de dincolo de gratii): În câte s-a născut împărăteasa noastră ?
Tănase Todoran: După câte îmi aduc eu aminte ...în l3 mai.
Temnicerul: Eh, ea s-a născut într-o lună cu flori multe,voi veți muri chiar astăzi, într- o lună cu spini goi, aproape de dricul iernii.
Tănase Todoran(către ai săi): Mai țineți minte discursul generalului Buccow de-astă primăvară ? Că de acolo mi-am adus aminte de ziua împărătesei. Mai țineți minte, fraților ?
Grigore din Zagra: Cum să nu?
(maimuțărindu-l pe general)
„Peste trei zile este ziua împărătesei noastre...”
Eh! Era lo mai...
Tănase Todoran: Cât de frumoasă poate fi o zi de lo mai ! Ce aliniați și drepți stăteau pruncii noștri de lo mai ! Mare zi a fost ziua aceea de lo mai, mare zi... O mai fi vreodată o zi de lo mai cum a fost astă- primăvară ?
(Scoate din sân fluierul de oțel și începe să interpreteze o melodie .)
Temnicerul (de dincolo de gratii): Este interzis cântatul în închisoare! Este cu desăvârșire interzis !
Tănase Todoran(cu blândețe): Dar nu cânt, omule, nu cânt din gură; suflu numai. Suflu în fluier.
(strigând către ferestruica cu gratii)
Numai că nu e un fluier obișnuit. Este fluierul meu de oțel –”meine Stahlpfeife ”. L-am făcut din țeava puștii când am venit acasă din Moldova. Pentru că știi tu ce zice neamțul, temnicerule ?
Temnicerul : Ce zice?
Tănase Todoran: ”Weh dem Lande ,wo man nicht mehr singt!”
Vasile din Telciu: Tălmăcește- ne și nouă, bade Todoran.
Tănase Todoran: ” Vai de țara unde nu se mai cântă !”
Iar eu nu vreau ca țara noastră să fie o țară amărâtă ! O țară nenorocită! Unde să nu se mai cânte !
(Începe din nou să cânte din fluierul de oțel,apoi,rând pe rând, încep să cânte și ortacii săi din gură , până când Tănase Todoran îi întrerupe )
Ce zi frumoasă a fost ziua de lo mai ! Cea mai frumoasă zi a vieții mele ! Va mai fi oare o zi la fel de frumoasă ca ziua aceea ?
Grigore din Zagra: Cine știe? O fi fost ea frumoasă, da’ după ce ai grăit dumneata în fața companiilor de grăniceri, ce neorânduială a mai urmat! Și cum și-a luat generalul cel fudul tălpășița cu piscupul de Blaj după el.
Tănase Todoran: Mi-e o așa milă de voi, oameni buni. Sunteți oameni tineri. Ați mai fi putut trăi încă multă vreme.
Vasile din Telciu: Și cum să trăim , bade Todoran ? Tot umiliți și năpăstuiți de domni ? Mai bine moartea! Te chinui o clipă, nu toată viața.
Vasile din Mocod(îngândurat): Am făcut oare bine că ne-am răzvrătit, bade Todoran ? Oare murim pentru o cauză bună ? La urma urmei , oare nu suntem niște răzvrătiți de rând ?
Vasile din Telciu: Nu.Ne -am răzvrătit pentru că nu am primit Patenta cu drepturile noastre...
Grigore din Zagra: Și pentru că grănicerii au fost mințiți. Li s- a promis că după înrolare vor fi liberi,dar ei sunt tot iobagi...
Vasile din Telciu: Și pentru că toți ofițerii regimentului sunt străini și își bat joc de copiii noștri.
Tănase Todoran(făcându-și cruce): Ne prăpădim însă și pentru ceva cu mult mai mare : credința noastră strămoșească.
Vasile din Mocod: Dar de ce zice stăpânirea că este schismatică ? Care o fi cea mai bună credință,bade Todoran: legea noastră ortodoxă ori legea lor unită cu Roma ? Că eu nu mai pricep mare lucru, drept să spun.
Grigore din Zagra: Bade Todoran, tu ești mai umblat, răspunde-ne , acum, înainte de a muri, care-i credința cea bună ?
Tănase Todoran: Fraților, mi-ați pus o întrebare tare grea. Să știți, voi, că, în taină, la această întrebare, pe care mi-am pus-o și eu ,mă tot gândesc de când ne-au închis austriecii aici la țuhaus. Ce să vă răspund eu ?
La urma urmei, cine poate ști care-i credința cea bună ? Dar un lucru e sigur. In credința asta ne-am născut noi și părinții noștri, nu o putem lepăda. Dar de ce ni se face nouă strămbătate din cauza credinței noastre ?
De ce pruncii ortodocșilor să n-aibă voie să se înscrie la grăniceri, ci numai cei uniți? Dreptate-i asta? În noi nu este putere și credință în împărăteasă?
Că noi, ortodocșii suntem mai mulți, pot să aleagă dintre noi pe cei mai buni, dacă vine vorba, nu din rândul uniților, că ei sunt mai puțini... De unde-i mai bine să alegi: dintre cei mai mulți, sau dintre cei mai puțini ?
Vasile din Telciu: Vezi bine,că dintre cei mai mulți.
Temnicerul: Ei, voi, blestemaților ?! Ce tot boscorodiți acolo ? Ați făcut destul de mult umbră pământului. Astăzi se vor executa sentințele de condamnare la moarte... Cine le va executa ? Eu! Pe toți, eu, am să vă trec cu mâna mea pe lumea cealaltă.
(rânjind)
Pe bătrân îl trag pe roată ,iar pe voi vă spânzur ...
Tănase Todoran: Numai să ai mână bună , tare, să nu mă chinui...
Temnicerul : Nu purta tu grija asta , moșule! Am auzit că întreabă lumea de tine pe la târgul din Năsăud, te așteaptă să le cânți iar din fluierul tău de oțel... deine Stahlpfeife...
Nu știu ei că peste fluierul piciorului tău drept și peste fluierul piciorului tău stâng va sufla imediat vântul morții ?!?
( înfuriindu-se brusc)
De ce n -ai cântat, mă,din fluierul tău de oțel la oi? De ce ai ieșit în fața soldaților grăniceri să-i răzvrătești în contra generalului Buccow ?
Tu, numai tu ai fost capul rebeliunii ! Am să te chinui, să știi! Am să-ți frâng cu roata fiecare oscior. Să mă ții minte.... Iar capul o să ți-l vâr într-un par în mijlocul pieții din Năsăud ... iar brațele și picioarele la răscruci de drumuri... Mai cântă tu pe acolo din fluierul tău de oțel...
(rânjind)
Deine Stahlpfeife...
Ha, ha, ha, ha, ha, ha !!!
(Se stinge lumina)
Tabloul 23
(Ușa temniței închisorii se deschide brusc.)
Temnicerul: Episcopului unit de la Blaj i s-a făcut milă de voi...Nu v-a trimes un Feld-Kaplan,un preot militar catolic,ci un călugăr schismatic să vă cuminece, să vă împărtășească... Spuneți-i lui păcatele voastre cele multe și cumplite, criminalilor !
(Aproape azvârlit de temnicer, intră un călugăr duhovnic cu barbă și plete)
Duhovnicul : Dumnezeu să vă aibă în paza Sa !
Tănase Todoran(înfiorat): Părinte ! Împărtășește-ne înainte de moarte! Ei sunt ortacii mei. Cu ei am fost pe pământul acesta, tot cu ei aș vrea să fiu și dincolo! Să-mi țină de urât că sunt de lângă satul meu Bichigiu și ne cunoaștem .
(cu respect și cuviință)
Ce se mai aude pe la noi,părinte ?
Duhovnicul: Nu ați auzit întâmplarea asta ?
Tănase Todoran: Care părinte ?
Duhovnicul: Prin Ardeal umblă o comisie imperială.
Si comisia a întrebat pe un om: ‹‹De ce nu vrei să te supui împărătesei și să devii greco- catolic >>?
Iar omul a răspuns așa: « Cojocul ăsta de pe mine i-al meu. Dacă mi-l cere împărăteasa, i-l dau , n-am ce face. Cu mâinile și picioarele astea și cu tot trupul meu am lucrat zi si noapte sa plătesc dările. Dacă le vrea, ale ei sunt. Dar am numai un suflet,pe care-l păstrez pentru Dumnezeu din ceruri și nici o putere din lume nu-l va putea îndoi>>.
Vasile din Mocod: Așa a spus ?
Duhovnicul: Da.
Așa că popii uniți umblă prin tot Ardealul cu soldații lui Buccow după ei,bat pe românii care nu sunt uniți și aceștia fug în munți, dar de Lege nu se lasă.
Tănase Todoran: De unde vii ,părinte ?
Duhovnicul(duce un deget la gură): Vin tocmai de la Mănăstirea Putna, bade Todoran.
Trimis special din partea lui Vodă de la Iași. Pe vremuri , pentru buna ta slujire, Vodă ți-a dat pământ și avere în Moldova,nu-i așa ?
Tănase Todoran: Așa e !
Duhovnicul: Le-ai lăsat și ai venit aici să mori pentru credința noastră străveche. Vodă a auzit de tot ce ați făcut voi acolo pe platoul Mocirla în fața trupelor de grăniceri și a generalului Buccow. A rămas tare impresionat și m-a trimes să vă împărtășesc. În credința noastră străveche.
Tănase Todoran: O fi a noastră, părinte, dar este și dreaptă ?
Cumplit mă mai mușcă acum șarpele ispitei. Diavolul mă pune la cazna îndoielii ,tocmai acum, înainte de moarte. Ce să cred, părinte ? Pentru că nu mi-e milă de mine, că-s om bătrân, mi-am uitat șirul zilelor. Dar ce vină au tovarășii mei că vor fi spânzurați astăzi ? Unde o fi dreptatea lui Dumnezeu ?
Duhovnicul: Nu huli, bade Todoran și nu-ți bate joc de bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu. El mi-a îngăduit să ajung aici prin nămeții munților Rodnei , printre haitele de lupi flămânzi , ca să vă pot mântui sufletele.
(cu glas blând mângăietor)
Eu am umblat mult,frații mei întru credință.
Am fost prin toată Moldova, la mănăstirea Putna, am ajuns în Valahia,am umblat și la Roma, am cutreierat toată Europa, am fost și la Muntele Athos.
(însuflețit;în ochi i se aprinde o luminiță)
Iar anul ăsta de Paști am călătorit în Țara Sfântă...
Tănase Todoran(face ochii mari): În Țara Sfântă, părinte ?
Duhovnicul: Da, am fost la Ierusalim, la Biserica Sfântului Mormânt a Domnului nostru Iisus . Și să știți, fraților,că acolo am văzut că cea mai dreaptă credință de sub cer este credința noastră ortodoxă,grecească...
Vasile din Mocod: Cum așa, părinte ?
Duhovnicul: Am fost acolo și pot să vă spun că așa e.Am văzut minnea Invierii cu ochii mei. Am fost la Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos.
Tănase Todoran(fascinat): Și cum e acolo,părinte ?
Duhovnicul: Sunt acolo în biserica Mormântului cel Sfânt patru altare: unul al grecilor, a căror credință o urmăm și noi, altar care este chiar pe piatra de mormânt , al doilea , al catolicilor , al treilea, al armenilor, al patrulea, al monofiziților.
Și să vedeți voi ce s-a întâmplat acolo.
Vasile din Telciu: Ce s-a întâmplat, părinte duhovnic ?
Duhovnicul: Voi știți că,din nenorocire, Țara Sfântă a fost ocupată de turci, de necredincioși. Iar armenii, fiind foarte bogați, în anul l424 au îndemnat pe sultan să pună o taxă mare de 9ooo de galbeni de aur pentru marea slujbă de Înviere la Mormântul Domnului.
Ortodocșii greci ,fiind săraci,nu au putut să plătească, așa că în anul acela armenii cu arhiereii lor au plătit taxa cea mare la sultan să slujească numai ei deasupra Sfântului Mormânt în noaptea Învierii.
Tănase Todoran(înfiorat de emoție): Și ? Ce s-a întâmplat, părinte duhovnic ?
Duhovnicul: Sultanul de la Istanbul a dat atunci un firman, adică un ordin prin care a poruncit ca în acel an, ortodocșii greci să nu mai slujească deasupra Mormântului lui Iisus pentru că nu au plătit taxa.
Dar, totuși, ofițerii turci,foarte precauți, temându-se că se vor încăiera grecii cu armenii pentru slujba de Înviere au pus multe străji să nu intre nici un ortodox în biserică.
Și au intrat armenii cu arhiereii lor cei mari încă de cu seară în biserică și s-au pus să cânte la slujba de Înviere .
Vasile din Mocod: Dar ai noștri ce au făcut, dacă s-au văzut alungați ?
Duhovnicul: Patriarhul ortodox cu cei l2 mitropoliți și-a strâns credincioșii și a făcut slujba de Înviere afară , lângă un stâlp mare de marmură al bisericii care este și azi acolo și l-am văzut și eu.
Tănase Todoran: Și ?
Duhovnicul : Când credincioșii cu patriarhul grec au cântat cu toții „Hristos a inviat !”, să vedeți minune mare ! Sfânta Lumină a Învierii lui Hristos Domnul a venit în vârful stâlpului aceluia unde erau grecii și stâlpul a pocnit ca un tun și s-a crăpat.
Patriarhul grec a luat lumânările și le -a aprins de la Sfânta Lumină și a strigat cu mare însuflețire : „ Veniți de luați Lumină !”
Tănase Todoran: Și dincolo, înăuntrul Bisericii , la armeni ?
Duhovnicul : Acolo nu a venit Lumina. Lumina a venit numai afară , crăpând stâlpul, care stă și azi mărturie pentru această minune dumnezeiească.
Tănase Todoran(înviorat) Mare-i puterea lui Dumnezeu ! Și apoi ?
Duhovnicul: Să vedeți ! Un turc care a văzut tot ce s-a întâmplat a zis ca și tine adineauri : „Mare este Hristos! Dumnezeu este Hristos !” Și a mai venit tot acolo un general turc care a văzut stâlpul crăpat de Sfânta Lumină.Lumina Mare a Învierii. S-a convertit pe loc la creștinism.
Tănase Todoran: Și n-a pățit nimic ?
Duhovnicul: Ba da. Sultanul a aflat și a poruncit ca, imediat, celor doi ofițeri să li se taie capetele. Au murit pentru Hristos,au murit mucenici.
(apucând mâinile lui Tănase Todoran)
Am văzut, oameni buni, am văzut stâlpul acela crăpat de lumina Învierii Veșnice. Am îmbrățișat stâlpul și l-am sărutat.Apoi am plâns cu lacrimi de fericire.
(cu liniște adâncă)
Nu mă mai înfricoșează moartea.Așa să știți!
Vasile din Telciu(cu fața luminată): Și ce-au făcut turcii, văzând toate astea ?
Duhovnicul: Sultanul a dat ordin ca toate candelele de la mormântul Mântuitorului să fie din fier , nu din sticlă, iar în loc de fitilele de la candelă să puie cuie de fier.
Păgânii au luat cu ei candelele vechi de aur și le-au topit pentru visterie. Apoi, au dat voie credincioșilor greci să facă slujba mare de Înviere lângă candelele cu cuie de fier.
Și când arhiereii și credincioșii ortodocși au cântat cu lacrimi de iubire în ochi „ Hristos a inviat!”, dintr-o dată s-au aprins toate candelele și ardeau, ardeau, ardeau,oameni buni, de parcă fitilele erau de bumbac și de vată, cu toate că ele erau de fier...
Când au văzut turcii minunea asta mare, s-au temut foarte și mulți dintre ei s-au convertit pe ascuns la ortodoxie
Și a mai fost ceva.
Vasile din Mocod: Ce anume,părinte ?
Duhovnicul: În anul 12o4, când s-a întemeiat acolo Imperiul Latin de răsărit și au ocupat catolicii Biserica Sfântului Mormânt, s-a întâmplat altă minune, fraților.
Grigore din Zagra: Spune-ne și nouă.
Duhovnicul: Catolicii i-au alungat pe ortodocși departe de cetatea Ierusalimului. Dar a venit și vremea Sfintelor Paști, vremea adevărului suprem, vremea lui Dumnezeu întrupat în Fiul Său.
Pe patriarhul ortodox și pe credincioșii lui i-au mutat hăt-departe la Mănăstrirea Sfântului Sava, la zeci de poște de Orașul cel Sfânt.
Tănase Todoran(ascultă ca un copil): Și ?
Duhovnicul: Și a slujit patriarhul latin înconjurat de o droaie de cardinali, de prelați, au rostit rugăciuni, chiar deasupra Sfântului Mormânt pe care l-au cucerit cu forța armelor.
Și când a venit miezul nopții, au cântat și ei „Învierea Ta,Hristoase .”..
Vasile din Mocod: Și ?
Vasile din Telciu: Ce a fost ?
Grigore din Zagra: Spune-ne ! Ce s-a întâmplat ?
Duhovnicul (ridicând din umeri):Nimic .
Nici un semn. Absolut nici unul. Împăratul latin era de față și s-a mâniat foarte tare. El le-a spus că anul trecut a fost la slujbă și că lumina Invierii a venit la ortodocși,apoi i-a intrebat de ce nu a venit și la ei,la catolici.
Cardinalii s-au pus iar pe slujit ,dar fără de nici un folos. Pierzându-și răbdarea ,împaratul a întrebat de patriarhul ortodox ,iar ei i-au răspuns că a fost îndepărtat la mânăstirea Sfântul Sava.Împăratul le-a ordonat să-l aducă la biserica Sfântului Mormânt.
Ei au executat porunca și l-au adus pe patriarhul grec împreuna cu șapte preoți. Și când au cântat ortodocșii ” Învierea ta ,Hristoase!”, îndată a pogorât Sfânta Lumină, Dumnezeiasca Lumină de nepovestit și de nedescris a Învierii.
Patriarhul grec a luat în palmele sale Sfânta Lumină a Învierii care la început nici nu arde și a dat-o împăratului latin. Iar împăratul a hotărât ca la Sfântul Mormânt al Domnului nostru Iisus Hristos să slujească de atunci numai ortodocșii, că numai la ei vine Sfânta Lumină .
(făcându- și cruce)
Ăsta este adevărul adevărat , fraților ! Am fost anul ăsta de sărbătoarea de Paști în Țara Sfântă. Am văzut și eu cu ochii mei cum coboară Sfânta Lumină în ziua de Înviere la rugăciunile Patriarhului ortodox și clericilor săi!!! Da,frații mei întru credință,numai la noi,la ortodocși pogoară Sfânta Lumină a Invierii și numai în Ortodoxie avem sfinți cu sfinte moaște !!!
Tănase Todoran( cutremurat,împreunând mâinile): Împărtășește-ne , părinte! Pune mâinile tale încălzite de Sfânta Lumină a Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristose peste netrebnicele noastre capete ! Și roagă-te pentru păcatele noastre ! Murim pentru credința noastră strămoșească!
Duhovnicul: Doamne,miluiește-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit, nu te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută și acum ca un milostiv și ne izbăvește pe noi de vrăjmașii noștri, că tu ești Dumnezeul nostru și noi suntem poporul Tău,toți lucrul mâinilor Tale și numele Tău chemăm...
(Cei patru țărani îngenunchează . În timp ce preotul îi împărtășește pe rând, temnicerul aduce o roată uriașă pentru execuție. Temnicerul se retrage.
Se aud cântări religioase și, dintr-o dată, patru spițe, în formă de cruce ale roții pregătite pentru execuție se aprind și azvârlu scântei orbitoare, luminând toată celula închisorii. Tănase Todoran se îndreaptă cu brațele întinse spre crucea în flăcări și,după câțiva pași, de la brâu, îi cade cu zgomot,răsunând, cu putere pe podeaua celulei închisorii, fluierul de oțel).
Tănase Todoran: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește - mă pe mine, păcătosul !
(Își face cruce și îngenunchează în fața roții în flăcări,în timp ce în spatele lui cei trei ortaci rămân îngenuncheați, în continuare.
Apare apoi,precum o cohortă de îngeri, în fundalul scenei ,un grup alcătuit din mai mulți feciori năsăudeni, îmbrăcați în straie populare și cu pălării negre împodobite cu pene de păun și care, la o comandă scurtă a dirijorului, scot din brâiele late fluierele de oțel și încep să cânte cu toții , frenetic, o doină păstorească ).
C A D E C O R T I N A
miercuri, 30 septembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)